Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

16. Inca e aici

16. Inca e aici

Era noapte.

Revelionul trecuse. Trecuse vacanta si scoala a inceput din nou. Nu ma dusesem ieri, in prima zi, si nu aveam de gand sa mai merg nici de acum. Locul meu nu era printre acei mucosi si nimeni nu ma putea obliga.

Ce nu imi placea era faptul ca Daniel nu vorbea cu mine. Era tacut mereu, nu ma privea de cele mai multe ori, nu-mi mai zambea, era indiferent, dar cel mai mult uram ca atunci cand imi mai arunca cate o privire, aceasta era plina de durere. Suferinta era mereu prezenta in jurul lui. Singuratatea il inconjura. Ce ii placea sa faca era sa vaneze oameni. Din ce in ce mai multi si doar din Calarasi. Parea un joc pentru el si incercasem de multe ori sa-i explic de ce nu e bine sa vanezi in exces, dar el doar ma privea ca pe un purice si pufnea pe nas. Atunci ma simteam cu adevarat rau. Sabrina trebuia sa-mi explice cand mi-a dat corpul ei ca doar asupra acestuia sunt stapana, nu si pe viata ei. Nimeni din cei cunoscuti de ea nu ma aveau la inima. In primul rand deoarece ei ma invinuiau ca am omorat-o pe Sabrina si ca din vina mea ea a trecut prin tot ce a trecut. Era vina mea! Si ce? Eu i-am distrus viitorul, dar daca ar fi murit la nastere nu suferea atat. Era si vina ei!

Domnul Andrei era atat de ranit incat plansese pana la epuizare. Ochii lui nu conteneau sa opreasca raul de lacrimi. Cand m-a vazut prima oara, s-a bucurat foarte tare si m-a luat in brate cu dragoste. M-am simtit bine. Simteam ca ma iubeste. Dar cand a aflat cine sunt, m-a blastemat si mi-a dorit cea mai oribila moarte lenta: singuratatea. Nu a mai trecut nimeni pe la mine de cateva zile. André, tipul gay, nu a zis nimic, doar ca arata prea dezamagit. Alexandra nici nu a vrut sa ma vada macar, desi a venit cu domnul Andrei. Stiu ca nu eu sunt prietena ei, dar cred ca o singura privire nu strica. Georgiana ma urmareste in fiecare zi, sa nu fac vreo prostie si ii da raportul vampirului. De asemenea si Armand ma urmareste noaptea, cand Daniel vaneaza. Armand e mult mai rau: ma priveste cu ura si pare ca ar vrea sa-mi smulga capul de pe umeri de cate ori vorbesc.

E foarte greu sa fii captiva propriilor slugi.

Am colidat pe strazi ziua, iar noaptea m-am afundat in chinul meu. Nu credeam ca lumea e asa rea. Se pare ca nimeni nu e de partea care trebuie, adica a mea. Ei pierd! Daca voi castiga, mai mult ca sigur, voi semana distrugerea printre egoistii astia.

-Ishtar!

M-am intors speriata cu fata spre usa. Daniel se afla acolo cu mainile in san si cu o privire de gheata. Era asa de superb in lumina difuza a becului de afara, cu parul blondut ce ii intra in ochii mult prea provocatori pentru binele lui. Dorinta mi-a cuprins trupul, dar am stapanit-o. Ultima data cand am incercat sa-l seduc pe Daniel am primit o amenintare cu moartea. I-am raspuns ca voi gasi in alta parte placerea, dar s-a infuriat foarte tare si m-a lipit de perete maraindu-mi dur la ureche ca daca vreun jegos pune mana pe un singur fir din capul Sabrinei, ma omoara indiferent daca o pierde pe printesa lui.

M-am intors cu fata la perete, din nou.

-Ce vrei? l-am intrebat incercand sa adorm.

Eram obosita la cat de mult ma consuma tot ce mi se intampla. Vroiam sa dorm pana la confruntarea cu Ereshkigal. Vroiam si o viata, dar una in care sa fiu eu, nu blocata in corpul persoanei pe care o urasc cel mai mult. Eram sigura ca Sabrina mi-a dat trupul ei ca sa se razbune ca am bagat-o in lumea supranaturala. Stia ca Daniel ma va uri si ca va fi cu ochii pe mine.

-Domnul Andrei e aici si vrea sa te ajute cu lupta. Te va invata cum sa ii rezisti surorii tale in schimbul unui juramant.

Direct mai era. Un juramant? Oare despre ce sa fie vorba?

-Ce juramant? am intrebat inca cu fata in perna.

Domnul Andrei a fost cel care a vorbit de aceasta data: