Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

10. Vrajitoarele

Nu cred ca acest capitol mi-a iesit bine, va las pe voi sa decideti.

Spor la citit :)

 8.   Vrajitoarele  

Ii priveam pe fiecare in parte: zece vampiri si noua hunteri.

Eram atat suparata ca nu ma asteptase in luarea unei decizii. Si eram si mai suparata deoarece nu mi-au spus ca vor amesteca vrajitoarele in asta; le uram din simplul motiv ca eu insami fusesem prezisa de una dintre aceste babe care-si vanduse sufletele diavolului doar pentru putina magie, si aia neagra.

         Stiam ca nu sunt corecta, ca unele vrajitoare mostenise darul acesta de la parintii lor, de la mame in general, dar nu ma simteam deloc in regula in prezenta lor. Parca sangele-mi fierbea in vene, capul incepea sa-mi bubuie de dureri scurte si dese, inima nu-mi mai batea in ritmul normal si o stare de greata imi acapara stomacul.

Privirea mi-a cazut pe cele trei femei invarsta dintr-un colt al camerei.Nu-mi mai puteam lua ochii de la ele. Erau imbracate atat de sobru, cu haine negre si grii, cu pelerine cenusii atarnadu-le pe umeri si cu palarii ciudate, care le acopereau parul nespalat.

Un fior mi-a trecut pe sirea spinarii, dar nu mi-am mutat privirea de la musafirii nedoriti.

-Sabrina, te rugam, intelege! Ele sunt singura sansa de a scapa de varcolaci, spuse Georgiana cu adevarat vinovata.

Nu am privit-o deoarece eram dezamagita de ea si nu numai; toti erau vinovati in egala masura. Stiau ca urasc aceste fiinte si totusi ei le adusese aici, fara sa ma consulte, fara macar sa ma anunte. Asta era ceva de neiertat. Sa faci lucruri pe la spatele meu, lucruri importante, vitale pentru omenire, nu erau ceva ok pentru mine. Uram oamenii care nu puteau fi sinceri; chiar daca adevarul doare, el trebuie spus; doar asa reusesti sa te mentii pe linia de plutire, cu sinceritate si incredere. Acum, eu ce incredere sa mai am in Georgiana sau in ceilalti, dar mai ales in Daniel, care si el contribuise la idee. Asta era cel mai rau, ca eram cu adevarat indragostita de Daniel si orice lovitura din partea lui durea de zece ori mai mult. Nu il privisem de cand le vazusem pe cele trei babe ce se holbau la mine cu adoratie de cand intrasem pe usa. Ma enervau la culme si nu aveam ce sa le spun deoarece doar Daniel stia cine sunt cu adevarat. Si cele trei doamne.

Stiam ca toata lumea ma privea, dar nu-mi pasa. Eram atat de nervoasa incat incepusem sa tremur din toate incheieturile. Daca as putea sa le dau in suturi afara, sa le bag putin cu nasu’ in zapada si sa le dau cateva vraji de nu le vor putea duce. Dar nu puteam face asta, de dragul bunicului, macar. Bunicul… oare ce face? Nu l-am mai vazut de cateva zile, de cand a inceput intalnirea chiar. Mi-era dor de el, aveam nevoie de el, mai ales acum cand ma simteam atat de distrusa. Vroiam sa inchid ochii si sa dorm, doar pentru a uita de aceasta neplacere.

-Sabrina, daca ne privesti asa, nu ne poti omori! rosti una din babe si atunci furia mea a crescut.

Cum avea curajul sa mi se adreseze direct cand stia cat de mult o urasc? Nu numai ca avea taria dar pentru o babaciune mai si radea de furia mea. Abea reuseam sa-mi tin furtuna din piept in frau si ea nu stia cum sa ma provoace, scoata din minti. Cat de tare puteam s-o urasc pentru asta.

Ii vedeam zambetul hidos de pe buzele supte de trecerea anilor. Un schelet acoperit de piele, fara pic de carne pe ea, slaba, cu cateva bube pe fata (specific vrajitoarelor), asta era ceea ce vedeam eu cand le priveam. Ai crede ca traim intr-un secol al modernismului, dar urateniile astea inca traiau in pesteri si colibe batute de ploi si toate cele. Astea erau vrajitoarele veritabile, care erau vrajitoare in adevaratul sens al cuvantului, cu vraji reale si puteri care aveau radacini in mostenirea de la stramosi. Dar erau rele; isi foloseau puterile vindecatoare in sensuri negative, pentru propriile interese, de cele mai multe ori. Acum era un caz special; probabil ca toti vampirii le-au amenintat si de aceea erau aici, in aceasta camera, cu cea mai mare dusmanca a neamului lor.