Ma iubesc cu sifonierul [IN EDITARE]

Capitolul zece ~ Bai, Lara Croft...las-o mai moale!

Limbile ceasului, care statea neclintit pe birou, aratau deja ora unu, cu putin trecut de fix, insa acest lucru nu parea sa-i deranjeze in vreun fel pe cei doi tineri, care de mai bine de un sfert de ceas aveau...momente romantice profunde, impreuna. 

- In numele capsunii storcosite pe podea de mama, inceteaza odata si zi-mi de carte. 

- Dar tocmai iti spuneam. 

- Nu imi spuneai nimic, ci doar te uitai la buzele mele si salivai.  

- Zau? 

- Ahaa. zise Zoe ranjind. 

- Cu cine m-am incurcat si eu... spuse baiatul, pufnind si dand incontinuu din cap. 

- Tu cu cine te-ai incurcat? Pentru numele lui Dumnezeu, esti o creatura ciudata care iese din sifonierul meu doar cand e luna plina. Aveai cumva alte variante? 

- Pai... 

- NU. Dah, asa gandeam si eu. Deci, acum revenind la carte... 

- De ce trebuie sa ai tu intodeauna ultimul cuvant? intreba nervos Eric. 

- Intodeauna il gasesc la promotie, si nu ma pot abtine sa nu il cumpar. 

- Revenim si noi la carte, totusi? 

- Totusi?... Eu sunt cea care tot schimba subiectul sau tu? 

- Dah, ma rog cum zici tu.  

- Eric, incepi sa ma calci pe bataturi. 

- Recomand o piatra ponce. spuse acesta razand, in timp ce o imbratisa pe Zoe. 

- Wauuu, stai asa frumuselule... Dupa ce te tii in gura cu mine si ma iei la misto, crezi ca o imbratisare si un zambet fermecator sunt de ajuns incat sa stergem tot cu buretele? 

- Hmm, DA. 

- Dah, asa e. Ai dreptate. spuse fata cuibarindu-se la pieptul baiatului. 

- Cat despre carte, nu ar fi chiar asa multe de spus.  

- Asa putine cate sunt, zi-le. 

- Pai, intai de toate e o carte magica, care contine o mie doua vraji. 

- De ce o mie doua? intreba fata confuzata. 

- Numarul o mie unu era mult prea mediatizat, si deh, am vrut sa fim si noi originali. 

- Ohh! 

- Fantome, ce sa ne ceri?  

- Esti asa de adorabil... spuse fata sarutandu-l pe frunte. 

Cand auzi spusele lui Zoe, Eric incepu sa chicoteasca ca mai apoi sa ii raspunda fetei tot cu un sarut pe...obraz. Progres: de la frunte, la obraz, totusi e ceva. 

- Revenind la carte: are o coperta roz, aproximativ doua mii de pagini, si miroase a mustar, asa ca... ar trebui sa fie usor de gasit. 

- E roz? intreba exasperata fata. 

- Ne-am gandit ca nici dracu nu s-ar atinge de ceva roz, deci nimeni nu ar fi deschis-o, permitandu-ne astfel noua sa ramanem sub acoperire. 

- Si serios, mustar?  

- Joshua. 

- Ahaa, inteleg acum. 

- Si cam asta ar fi tot... 

- Ai omis un miiic detaliu. 

- Nu am omis nimic, Zoe. 

- Ba da, Eric.