Ma iubesc cu sifonierul [IN EDITARE]

Capitolul unu ~ Home sweet home!

   - Poţi så opreşti, te rog radio-ul? ȋşi ȋntrebå calm şi paşnic Zoe, mama. 

   - Dar ȋmi place cântecul. spuse aceasta ȋncercând så riposteze, imitând totodatå privirea unui cåteluş mic şi neajutorat, ȋn speranţa cå ȋşi va ȋndupleca fiica. 

   - Şi mie ȋmi place Kat Von D, mamå, dar totuşi...cu o limitå. 

   - Cine mai e şi aceastå "creaturå" cu nume de hamster modificat genetic? 

   Zoe nu se obosi så ȋi ofere mamei sale un råspuns, preferând mai degrabå så-şi ȋndrepte privirea cåtre geam şi så o ignore complet, sperând så ajungå cat mai repede la destinaţie. Dupå un drum lung şi plictisitor, ce durå aproape patru ore, cele douå se våzura ajunse cu bine, fiind pregåtite deja de despachetat, simţindu-se mai fresh ca nici când.  

   Cu paşi mici şi delicaţi, total atipici ei, Zoe coborȋ din maşinå, ȋşi luå rucsacul, ȋntrå ȋn caså, pe uşa din dos ȋnså, cåci cea principalå refuzå så se deschidå ȋn faţa ei şi se fåcu imediat comodå, aşezându-se pe un fotoliu, ca de altfel singurul de acolo.  

   - Stai bine, prinţeso? ȋşi ȋntrebå Claire, fiica, ȋn timp ce ea cåra cutii, genţi şi geamantane, de zor. 

   - Se poate şi mai bine, dar mulţumesc de ȋntrebare. råspunse Zoe la mişto, vrând så-şi enerveze mama. 

   - Treci şi ajutå-må pânå nu termin eu de adus toate bagajele... 

   - Mamå, dar faci o treabå aşa de bunå, singurå. De ce aş vrea så te ȋntrerup?  

   - Zoe!

   De fiecare datå cand ȋşi auzea numele pronunţat tare, clar şi råspicat, ştia cå nu era de glumå, aşa cå renunţå la fotoliul moale şi primitor, ridicându-se pe douå picioruşe, ȋndreptându-se hotåratå cåtre maşinå.  

   Când tocmai ȋnşfacå geamantanele şi ȋncepu så le târascå cåtre caså, gâfâind din greu, un ţârâit enervant ȋncepu så se aude. Cu o mişcare bruscå, aceasta rezemå bagajele de perete, ȋncepând så-şi scotoceascå buzunarele ȋn cåutarea telefonului mobil.  

   - Alo! spuse Zoe, arţågos. 

   - Zoe? Tu eşti?  

   - Greşealå, aici vaca Fulga... Pe naiba, tatå, logic cå sunt eu. Cine dracu ai vrea så-ţi råspundå pe telefonul meu? 

   - Må bucur så aud cå nu te-ai schimbat deloc de când... 

   - De când tu şi mama aţi divorţat ca doi proşti inconştienţi. Dah, aşa gândeam şi eu. 

   Timp de câteva secunde, nici musca nu ȋndråzni sa bâzâie de nici o parte a firului, instalându-se complet liniştea. George fåcu deasemeni şi el pauzå, ȋncercând astfel så treacå peste momentul jenant de moralå " fiicå-tatå", simţindu-se ciudat. 

   - Ce am fåcut eu şi mama ta, ȋn trecut...  

   - Ştiu. Nu må priveşte pe mine. zise Zoe terminând fraza, pe care tatål ei nu reuşi så o ducå la bun şfârşit. 

   Trecurå minute bune pânå când cei doi reuşirå så punå capåt conversaţ iei, mai apoi aceasta fiind nevoitå så revinå cu picioarele pe påmant, mai precis la cåratul bagajelor.  

   - Gata mamå, åsta e ultimul. spuse Zoe iritatå, trântindu-i mamei sale ȋn faţå un geamantan mare, negru, şi lucios. 

   - Ȋhi! spuse aceasta, fiind prea prinså ȋn discuţia "palpitantå" despre utilizarea mirodeniilor ȋn evul mediu, ce o purta cu noua vecinå care tocmai ȋi aduse un platou plin cu pråjituri.