Ma iubesc cu sifonierul [IN EDITARE]

Capitolul sapte ~ Iar tu?

       -     Scumpoooooo! striga Claire incercand sa-si trezeasca fata, care la auzul acestui cuvant, isi lua plapuma si perna si se tranti sub pat, sperand ca acolo sa nu o vada nimeni si sa poata astfel sa-si continue somnul.

       -     Somnoroaso… Ai un vizitator!

       -     Edward Cullen calare pe o matura??? intreba sfidator Zoe, incercand sa-si confuzeze mama care mai mult ca sigur nu avea habar de existent acestui vampir sugator.

       Vazand ca sub nici un chip, fiica ei nu avea de gand sa se trezeasca, Claire lua atitudine si urca sus, bineinteles insotita de...oaspetele sau.  Cu niste ciocanituri hotarate, usa camerei se deschise permitand astfel acestora sa intre, fiind insa pentru moment siderati de haosul general din incapere, aceasta fiind atunci de nerecunoscut.

      -      Zoe!

      -     Shhhhh! ii zise aceasta mamei sale, nevrand sa-si intrerupa relatia “fierbinte” pe care o avea cu perna si cu dusumeaua.

      Enervata la culme de nesimtireea fiicei sale, Claire se apleca, isi sufleca manecile bluzei inflorate si se apuca sa traga. Sa o traga pe Zoe de picioare, astfel incat aceasta sa iasa de sub pat. Ciufulita si ametita, aceasta reusi sa se verticalizeze si sa-si mentina echilibrul, pe cele doua picioruse firave, ca mai apoi sa…

        -    Aaaaaaaaaa! Zbiera aceasta cand isi vazu “musafirul” si realiza ca avea pe ea doar un tricou alb si lung, care cu greu ii trecea de fese, acesta lasand la vedere si  sfarcurile-i proeminte.

       -    Stai linistita, draga mea. Nu ai nimic din ce sa nu fi vazut pana acum! ii spuse George, fiicei sale care atunci se infasura de zor in prosoape sperand sa nu mai ofere nimanui privelisti indecente.

       -     Iar tu? Afaraaa din camera mea! Acum! urla fata, inchisa in baie dorindu-si atunci sa fie…singura.

       -    In zece minute sa fii jos. zise Claire, coborand tiptil tiptil scarile.

     Nevrand sa auda pe nimeni, nici chiar pe mama sa, Zoe dadu drumul dusului, zgomotul apei reusind sa acopere aproape tot. Inca dormitand pe ea, fata reusi cu greu sa-si faca toaleta de dimineata, sa se imbrace, sa-si spele patrupedul si sa coboare  la masa.

       -   Draga mea, sfarsitul acesta de saptamana ti-l vei petrece cu tatal tau. spuse Claire afisand un zambet fals, in coltul gurii.

      -   E obligatoriu? intreba fata, molfaind cereale.

      -  Zoe! se rasti autoritar mama acesteia la ea, dandu-i de inteles ca nu are de ales.

      Pufaind si horcaind si injurand de mama focului, fata se ridica de pe scaun, isi inhata dalmatianul in doua maini si tuli din nou in dormitor, in cautarea catorva haine si accesorii, demne de un weekend cu tata.

        -   Gata placintico? intreba dezmierdator George, provocandu-i fiicei sale greata prin pronuntarea acestui cuvant.

       -   Sunt cumva in tava, unsa in faina si tavalita prin ulei?

       -   Nu scumpo, dar…

       -   Nici un dar. Nu sunt placintica, scumpa, draga, ghiocel, buburuza sau alte draceniii. Sunt doar ZOE. Atat.

        -   Cum spui tu! replica tatal, vizibil speriat de discursul amenintator al fiicei sale, care atunci era mai rosie la fata decat o floare de mac in luna iunie.

       Dupa o mini-discutie aprinsa, ce dura totusi un sfert de ceas, cei doi se reusira sa se imbarce in masina.

      -  Pa pa! spuse Claire fluturand din maini in fata usii, fericita ca a scapat de mica ei pacoste, prost crescuta.