13. Lupta finala: inceputul!

2.3K 115 17
                                    

 Scuzati ca e asa de tarziu postat. am vrut sa iasa bine:D

Va astept parerile si spor la citit :)




8.   Lupta finala: inceputul!


Zilele treceau cu repeziciune, iar noaptea in care luna plina

va straluci mandra pe cer se apropia si ea cu repeziciune. Noaptea care in curand va incepe era speciala: toti varcolacii diferiti vor avea o surpriza. Dar de ce am sentimentul ca noi vom avea o surpriza? Ce e cu greutatea ce o port in piept? E de la tensiune sau de la adrenalina? Dar daca e un presentiment?

         Mi-am scuturat capul si parul lung mi-a cazut peste umeri, prabusindu-se in valuri pe spate. De pe buze imi alunecau grele suspine, domoale si siletioase ca poaia de vara. Mana mi s-a asezat peste pieptul ce-mi ardea de o presiune imensa si am inchis ochii, respirand din greu si eliberand tensiunea din corpul meu. Nu reuseam sa fiu atenta la ore sau la orice altceva. Tot ce se intampla in jurul meu era in ceata, de parca ma aflam intr-un balon si nu stiam ce se intampla in afara lui.

         -Stiu ca esti ingrijorata, dar va fi bine! ma imbarbata André in soapta.

         Ne aflam la ora de sport, iar domnul Vlad, dirigu, dadea ordine in stanga si in dreapta. Era imbracat cu un maiou negru ce se mula perfect peste pieptul lucrat si o pereche de pantaloni de trening largi, tot negrii. Muschii bratelor si ai spatelui i se incordau ori de cate ori pasea sau facea miscari bruste. Fetele de la mine din clasa incercau sa-i atraga atentia in fel si chip, imbracandu-se cu cele mai minuscule haine pe care le-au gasit in sifonier. Dar el isi tinea ochii in catalog si daca privea printre randurile formate de noi, nu se vedea nici un strop de interes pe fata lui, doar plictiseala.

         -Va fi! am soptit mai mult ca sa-mi confirm mie.

         André ma privi trist, apoi isi lasa ochii in jos.

         Stia in mare parte ce aveam eu de facut, dar se abtinea de la orice comentariu. Aveam impresia ca stia si despre Daniel, dar nu eram sigura si nici nu vroiam sa-mi bat capul.

         Si acum imi amintesc noaptea din club, cand Daniel a inebunit publicul. Imi vine sa rad acum, dar inca mai am senzatiile de furnicaturi pe piele si urma de foc lasata de buzele lui pe pielea mea. Delicios…. Dar interzis!

         De atunci a trecut o saptamana si eu nu am facut altceva in afara de a dormi, de cand veneam de la scoala pana a doua zi. Temele mi le faceam in clasa, imediat dupa ce ne erau date, iar acasa imi ramanea timp sa lenevesc. Din fericire nu a avut loc niciun “accident” in Calarasi. Nici din partea vampirilor, nici sin partea varcolacilor. Daniel tot vana peste granite, in Bulgaria, deoarece ii era interzis oricui vampir sa vaneze in perioada asta, cat timp misiunea era in plina desfasurare. Asta imi dadea mie  timp sa ma odihnesc mai mult si mai bine si nu aveam de ce sa ma plang.

         -Azi veti da proba la gimnastica! striga dirigul, ecoul facandu-se auzit in sala imensa. Aliniati-va!

         Am facut cum ne-a ordonat si imediat ce ne-am asezat in linie, a venit sa ne controleze daca suntem in stare sau nu de sport.

         -Vlad! se auzi o voce pitigaiata de femeie.

         Domnul profesor se intoarse spre ea si atunci am observat si eu ca e secretare scolii. Venea agale spre noi, calare pe tocurile ei de 15 cm, cu hainele lipite de corpul subtire. Era prea batrana pentru acea imbracaminte, dar era secretara, nu aveam ce-i face.

Hunter-Vanatoarea (COMPLET)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum