Ma iubesc cu sifonierul [IN EDITARE]

Prolog

   - Nu vreau så må mut! urlå Zoe, din capul scårilor cât o ţinurå plåmânii, vrând så se facå auzitå .  

   - Ȋnceteazå te rog şi nu mai ţipa ca o descreieratå  cå  nu impresionezi pe nimeni. Decizia a fost luatå  şi punct. 

   - Dar... 

   - Zoe pentru numele lui Dumnezeu, taci odatå. spuse råstit mama acesteia, dorind så impunå o urmå de respect, ȋnså fårå vreo reuşitå. 

   - Mamå, nu pot så plec din nou şi så iau iaråşi totul de la capåt ca şi când nimic nu s-ar fi ȋntamplat, nu mai vreau så dau din nou restart vieţii, cåci m-am saturat. Acum pentru totdeauna, renunţ så mai fiu o fugarå, fiind mai mult decat hotårâtå så råman aici indiferent de opinia ta.  

   Parcå deloc impresionatå de discursul lui Zoe, mama acesteia ȋncepu så o aplaude batjocoritor, aruncându-i din când ȋn când priviri demne de tot dispreţul. 

   - Nu-mi paså ce crezi, ce vrei ori ce gândeşti. Esti minorå, eu iţi sunt pårinte, iar ȋn consecinţå vei face ce-ţi zic eu. 

   Plinå de draci,  şi cu un car de nervi "la purtåtor", Zoe intrå asemeni unei furtuni ȋn propria camerå ȋncepând så-şi goleascå dulapurile  şi sertarele, continuţul acestora ȋndesându-l cu grijå ȋn cutii de carton.  

   Dupå mai bine de o jumåtate de orå de ȋmpachetåri, tânåra nu reuşi så ȋşi termine bagajele, lucru ce o scoase råu de tot din sårite pe Claire, aceasta intrând ca o vijelie ȋn camera fiicei ei.  

   - Ȋţi baţi cumva joc de mine şi de timpul meu?  

   - Poate da, poate nu... spuse Zoe sarcastisc, ȋn schimbul acestui råspuns primind instantaneu ca "rasplatå" o palmå de toatå frumuseţea, ce ȋi inroşii obrajul, nemaiputând atunci så facå nimic. 

   Era obişnuitå cu palme, båtåi, certuri, ţipete şi chestii de genu aşå cå nu ȋncepu så se smiorcåie asemeni unei fetiţe, ci continuå så suporte eroic "durerea", asemeni unei femei ȋn toatå firea. 

   - Ȋn cinci minute så fii jos. ȋi spuse Claire, ȋn timp ce se chinuia så ridice douå dintre cutiile pline pânå la refuz, cu haine.  

   - Cå dacå nu ce? ȋntrebå Zoe curioaså, ȋncercând så-şi provoace mama. 

   Claire refuzå ȋnså så ȋi råspundå, atunci simţindu-se mai superioarå ei ca nici odatå, ieşind pur si simplu din camerå, låsând-o pe aceasta singurå ȋntr-o linişte ieşitå parcå din tipare. 

   Când reuşi så termine de ȋmpachetat, Zoe mai scanå odatå cu privirea ȋntreaga camerå, låsându-se tocmai atunci "invadatå" de şuvoaie de lacrimi dar şi de zeci şi sute de amintiri.  

   - Douå minute. se auzi vocea ascutiţå a lui Claire, råsunând de la parter. 

    Ȋncårcatå cu cutii, Zoe reuşi singurå så ȋnchidå uşa ȋn urma ei, luând-o mai apoi ȋncet-ȋncetişor la pas pe scåri, dorindu-şi atunci ca tot acel "circ" så se termine cât mai curând posibil.  

   -  Ȋmbarcarea. Acum! spuse Claire, accentuând intenţionat ultimul cuvânt, sperând ca fiica ei så ȋnţeleagå astfel "subtila" aluzie. 

   Dânduşi ochii peste cap, Zoe ȋncepu så se gråbeascå, vrând totuşi så ajungå cât mai repede cu putinţå ȋn maşinå, cåci altfel iaråşi urma så asculte o nesfârşitå predicå despre punctualitatea ei inexistentå, ce ȋi va afecta ȋn curând, cu siguranţå, viaţa socialå.  

   Dupå ce aruncå neglijent ultimele cutii cu boarfe ȋn portbagaj, aceasta intrå ȋn maşinå, unde avu parte de o surprizå nu tocmai placutå, aceasta tåindu-i respiraţia - la propriu: patru pisici persane, şi doi buldogi se låfåiau pe bancheta din spate, neavând nici cea mai micå problemå. 

   - Mamåååååå! strigå aceasta reuşind så trezeascå ȋntreg cartierul, fåcând-o inclusiv şi pe Claire så vinå ȋntr-un suflet ȋn garaj. 

   - Ce ai påţit? o ȋntrebå aceasta crispatå. 

   - Eu ce am påţit? Nu vezi ce dråcenii zac pe bancheta din spate? 

   - Zoe, controleazå-ţi vocabularul, unu la manå, iar doi la manå nu sunt dråcenii, ci sunt animalele doamnei Pits, pe care trebuie så le låsåm la veterinar. 

   - Şi pe ea de ce nu?  

   - Terminå cu glumele proaste şi nesårate, şi puneţi centura odatå. 

   - Sunt alergicå la pisici, mamå.  

   - Şi ele la tine dragå, stai liniştitå.  

   - Cine e acum cu glumele proaste? ȋntrebå zeflemitor Zoe, aruncându-i mamei sale priviri pline de "dragoste" şi compasiune.  

   Dupå ce amândouå ȋncetarå cu ȋnţepåturile reciproce, simţindu-se mult prea ostenite pentru noi atacuri, acestea furå gata så o ia din loc, având ca destinaţie Aleea Trandafirilor, numårul zece. O nouå adreså, o nouå viaţå, un nou ȋnceput.