Tu sau... el. Ce alegi? ( In curs de editare )

Capitolul 28 { Premonitie }

~ ASHLEY ~

Am trantit usa in urma mea si m-am napustit afara, in curtea liceului, precum o furtuna. Cum putea sa fie Jem atat de idiot?! Ba nu! Nu idiot. Doar... Nepasator? Sau, ma rog, ceva de genul.

Da! Nu ma credeti idioata. Am inteles ca e distrus  de adevar, ca mama lui i-a omorat sora, dar trebuie sa ia masuri. Chiar trebuie... Defapt, draguta, nu trebuie, imi spuse alta voce idioata din capul meu. Adevarul e demult ascuns. Si poate ramane asa. Doar ca tu vrei sa fie scos la iveala ca sa scapi de fantoma aia afurisita. Mda... Probabil ca era si asta. Dar, ce naiba! , daca un suflet ( sau, ma rog, o fantoma ca sa fie mai fantastic ) , bantuie o persoana inseamna ca nu-si poate gasi odihna. Ca vrea sa fie aflat adevarul. Si, logic, ca Candice asta isi dorea. Nu?

Lumea se uita la mine ca la o Ciudata, ceea ce si eram defapt, in timp ce mergeam cu pasi apasati spre poarta liceului. Ei bine, ma durea undeva de ei. Probabil, daca cineva mi-ar zice ceva as sari la bataie, desi habar n-am cum sa ma bat. Dar elevi ma lasara in pace, multumindu-se sa-mi arunce numai cate o privire ciudata pe furis. Ca si cum as fi o nebuna care trece pe langa ei, oamenii "normali", si le e frica sa nu i-a ceva boala sau sa se aleaga cu ceva rupt. Ei bine, mie mi-ar conveni a doua idee. Ce mi-ar place sa le vad pe unele din Monarhie cu nasul carn. Sa le mai paleasca un pic acea "frumusete", care defapt nu exista.

Nici nu mi-am dat seama ca urma sa ma izbesc de cineva, pana nu s-a intamplat. Dar persoana n-a fost nici o pitipoanca nici un sportiv matahalos. A fost... Tessa.

- Hei, A...incepu ea, dar apoi am ajuns sa ne izbim una de alta, datorita neatentiei mele. Ce naiba ai? Eu nu vreau sa-ti fac nimic!

Am oftat incercand sa ma calmez si sa gasesc o fraza potrivita. Tessa nu era persoana la care sa ma rastesc. Dramele ei erau mult mia mari ca ale mele. Binee, si mie-mi murise mama, dar macar nu se sinucise. Asa ca m-am multumit cu un singur cuvant:

- Scuze...

Isi incrucisa mainile la piept si ma privi, ridicand dintr-o spranceana. Apoi imi spuse, ironica:

- Am lasat-o pe domnisoara Am-Totdeauna-O-Replica-Pregatita fara cuvinte? Nu-mi vine sa cred! -apoi, reluandu-si atitudinea serioasa-. Ce-ai patit? Ai orbit cumva? Poate de furie?

- Cam asa ceva, am murmurat.

M-am uitat la ea, de data asta cercetand-o atent. Era aceiasi Tess. Prietena mea dintotdeauna. Dar i lipsea ceva. Vestimentata i era cam aceiasi, excat atat de larga cat sa-i ascunda formele bine conturate, parul turcoaz ii era prins intr-un coc facut in graba, iar machiajul acelasi, extrem de strident. Genele lungi, data cu rimel din abundenta, un contur galben-verzui si un luci de buze extrem de pal. Dar, cum spuneam, ce va lipsea din intreg. O piesa de puzzle. Dar una esentiala. Stralucirea acea jucausa din ochii ei caprui. Acum inlocuita doar de goliciune, care era lucrul ce ascundea tristetea imprimata probabil inauntrul ei, adanc, in suflet.

- Esti ok?a m intrebat-o.

" Mai inspirata nu poti fi, Dulcineea?" Mda, uram sa mi se adreseze aceasta intrebare. Mi se parea stupizenia-stupizeniilor. Si iata c-o adresam eu cu gura mea. Si... Stai putin? Tocmai mi-am spus eu insumi Dulcineea?? Chiar ca am probleme cu capul.  Mi-am scuturat creierul, incercand sa nu ma mai gandesc la "porecle dulci" si la Jem. Dar nu mi-a iesit. Cearta, daca o puteam numi asa, era inca acolo, impregnata in creierul meu.

- Sti ca urasc intrebarea asta. Ca si tine, de altfel, imi spuse Tess, captandu-mi pe moment atentia si facandu-ma sa uite de amalgamul de ganduri (despre Jem) din capul meu. Dar, continua ea, hai ca-ti raspund la intrebare. Sunt mai bine.

I-am daruit un zambet mic. Ma bucuram sa aud asta. Chiar si acel "mai" insemna o inbunatatire. Apoi, ca de obicei, indrepta atentia inspre problemele mele.