Tu sau... el. Ce alegi? ( In curs de editare )

Capitolul 15 { Adevarul. Povestea trecutului }

~ ASHLEY ~

Mi-am muscat buza. Riscam orbeste?. Faceam o prostie? Ei bine, da. Dar era singurul lucru drept pe care-l puteam face. Am oftat profund. Mergeam cu capul sus ca sa nu para c ami-a frica. Jem era in spatele meu. Probabil cu mainile afundate in buzunar si cu o mutra gen : "lasa-ma sa te las". Aproape toata lumea intrase in clasa, dar mai erau cativa intarziati care nu se jenau sa se holbeze cu ochii cat cepele la noi. Pe asta n-o traisem de mult. Sa fiu vedeta in liceu. Dar stiam cum sa ma comport cand lumea se holba la mine. Stiam lectiile alea de mii de ori mai bine decat cele de Mate. Regula numarul 1: Priveste in gol, nepasatoare cu capul sus. Mergi dreapta. Regula numarul 2 : Nu arata ca-ti pasa sau ca te simti stanjenita de priviri. Astea erau regulile principale. Restul n-are sens sa le mai enuram. Numai as plictisi lumea.

- Hei... Mi se pare mie sau mersul tau seamana din ce in ce mai mult cu cel al Printeselor Pitipoance?ma intreba Jem.

M-am intors sa-l privescsi mi-am potrivit pasul cu al lui. Oare chiar mersesem ca cei din Club? M-am reintors rapid la mersul meu cocarjat cu privirea in jos. La normala Ash. La cea care vroiam sa fiu. Nu laa trecut. " Aloo. Pamantul catre Ashley. Tu vei deschide in cateva minute capitolul Trecut"  Mda. Sttiam. Dar preferam sa aman cat mai puteam.

- Nu, i-am raspuns. Ti se pare.

Jem pufni si clatina din cap.

- Sti, chiar esti ciudata.

Am zambit.

- Mersi de compliment. Si tu la fel.

Paru sa ignore glume si dintr-o data privire lui deveni sumbra si abatuta.

- Nu la asta ma refeream. Ieri ma ignorai sau, ma rog, fugeai de mine cu desavarsire si azi ma pui sa chiulesc de la ore si schimbi privire intre fete cu aluzii sexuale...

Am pufnit.

- Nu stiam ca baietii stiu despre asa ceva.

Ma fulgera c-o privire.

- Nu schimba subiectul, Dulcineea.

Am rezistat impulsului de a zambi cand mi-a spus Dulcineea. Apoi am iesit in curtea din spate. Pustie acum. Norocul nostru. Cand m-am intors sa-l privesc toata bunadispozitia mi-a palit.Of, frate... Ma privea asa de... Nu gaseam cuvantul . Intens, melancolic, suspicios, totela un loc.

- Ok,mi-am soptit mie. Acum ori niciodata.

- Alooo. Pamantul catre Fata care vorbeste singura.

Acum el glumeste. Tipic.

- Bun, am spus intalnindu-i privirea. Adevarul e ca te plac. Mult, chiar.

Masca de aroganta i-a parasit chipul. Aramas nemiscat, cu ochii cat cepele ca sa zic asa. De ce era oare mirat? " Hmm... Pemtru ca in ultimele saptamani tu l-ai respins ca si cum te durea in cot de el. De aia e mirat " Deschise gura sa spuna ceva dar l-am oprit.

- NU! Asta nu inseamna ca poti sa ma saruti si tadam! happy end. Mai intai tre sa afli cine sunt eu cu adevarat. 

-Esti Ashley, spuse el simplu.

- Da, bine, stiu cum ma cheama. Si stiu ca ai aflat franturi despre mine. Dar nu sti toata povestea.

M-am lasat sa cad  pe trepte si am oftat lung. El se aseza langa mine si ma privi bland.

- Ce poate fi asa rau in legatura cu tine?.

- Multe, am soptit cu glas tremurat.

Mi-am ordonat sa nu plang. Nu trebuia sa plang. Pentru ca daca as fi plans el probabil m-ar fi luat in brate si m-ar fi consolat. Si tot curajul meu ar disparea  si,probabil, ca as simti o falsa usurare.Ca nu mai trebuia sa-i spun nimic. Dar pana la urma tot va trebui sa-i spun. Si cu cat va fi mai tarziu cu atata va fi mai greu, pentru ca, daca n-i spuneam acum, probabil as fi ajuns sa tin si mai mult la el. Si m-ar fi durut mult mai rau sa-l pierd. Mi-am oprit lacrimile inainte sa ajunga sa-mi umezeasca ochi si l-am privit. Ochii albastri imi transmitau ca era ingrijorat. Pentru mine oare? " Normal ca pentru tine, idioato. Te comporti ca o persoana fara toate acasa. Ce te astepti? sa fie ingrijorat pentru beton? " imi spuse o voce. Sau mai bine spus urla la mine. Da. Stiam. Dar vocile astea erau asa enervante. De ce naiba mai trebuia sa ma confrunt si cu ele? N-aveam destule pe cap?