~ ASHLEY ~
- Sigur esti bine? ma intreba Jem pentru a mia oara.
Frate, baiatul asta devenise stresant rau de tot. Margeam mana in mana in noapte si de cand plecasem de la restaurant, imi puse aceasi intrebare din cinci in cinci minute. Si putea vedea si singur ca eram ok. Aveam hainele pe mine, eram cu capul pe umeri si n-aveam rani care puteau duce la moarte sau care trebuiau tratate. Asa ca, de ce naiba nu se oprea din intrebat acelasi lucru. Dar, mersul in noapte era intr-un fel inspaimantator si romantic, deci n-am vrut sa stric momentul. Asa ca i-am spus:
- Sunt ok, ti-am mai spus. Si, dupa cum bine stii, detest iubitii super posesivi si super ingrijorati. Asa ca, pentru binele tau, eu zic sa-ti ti gura inchisa, daca nu vrei sa devi super singur pana maine.
Imi darui un zambet mic si-mi spuse:
- Pot sa-mi folosesc gura si la altceva, daca asta vrei.
- Chiar? Nu stiam! i-am spus chicotind.
Se apleca, iar eu m-am ridicat pe varfuri ca buzele sa ni se intalneasca. Sarutul, desi trebuise sa fie unul mic, devenise pasional si infocat. Asa ca, am ramas imbratisat in mijlocul strazii. Singuri. Totusi, desi aproape tot din minte era cncentrat pe sarutul care ma incalzea din ce in ce mai tare, o mica particica din mine "maraia". Si, ca aproape tot timpul, castiga lupta. Pentru ca, inca reuseam sa gandesc logic. Desi, nu ne confruntasem cu criminalul, el inca exista, si ziua de azi nu se terminase. Asa ca, inca foarte aproape de Jem, i-am soptit:
- Nu suntem...
- In siguranta, imi continua el fraza. Mda, stiu.
- Si ce propui? l-am intrebat zambind.
Aveam chef de distractie. Ziua asta fusese mult, mult prea lunga. Si ma confruntasem cu mult prea multe. Asa ca nu vroiam acasa, in camera aceia mica, singura. Vroiam sa uit de tot, macar pentru putin.
Jem isi arata unul dintre ranjetele lui si-mi spuse:
- Sunt singurel acasa. Ce zici? Imi ti companie?
Mda, intotdeauna refuzasem ofertele baietilor de a merge la ei acasa. Mai ales cand erau singuri. Atat de desteapta eram si eu. Totusi, Jem era... Jem. Iubitul meu, o persoana in care aveam incredere si care ma ajutase. Asa ca... De ce nu?
- OK, am acceptat.
Si am pornit din nou, mana in mana, spre destinatia noastra. Si cand am ajuns... Am ramas gura-casca.
- Aici stai? l-am intrebat.
Auzisem ca familia Ashton era instarita bine, dar totusi, nici chiar asa nu crezusem. Casa, ba nu vila, era pe doua etaje, plus mansarda, avea o curte kilometrica si mai arata si ca o casa de vacanta a unui nobil. Nu, n-avea fantani arteziene, dar, spre si mai marea mea uimire, puteam vedea statuete de acelea tipice grecilor pe langa peretii albi ai casei.
Jem rosii cand imi vazu mutra.
- Um... Da.
- Baietas, da' ce faci tu cu una ca mine? Tu te-ai putea casatori cu o ditamai printesa!
- Nu exagera si tu asa, ca nu-i mare lucru.
- Pun pariu ca ai o camera pe putin tripla decat a mea. Si ca ai pat cu baldachin si oglinda cu rama de aur...
- Ashley! Termina, ca nu te-am adus intr-un palat. Eo casa de oameni.
Cand familia mea exista, casa noastra era cel mult jumate din asta, dar ce puteam sa fac? Ai mei nu avusesera un restaurant. Tata lucrase la o firma si mama fusese profesoare. Deci nu ne scaldam in bani. Spre deosebire de baietasul asta.
CITEȘTI
Tu sau... el. Ce alegi? ( In curs de editare )
RomanceDupa o drama care i-a afectat rau de tot viata dar, intr-un fel, i-a si salvat-o, Ashley Marin a ramas singura pe lume. Doar cu un frate care pare sa nu-si arata capul in viata ei. Dar, dupa trei luni sumbre in care are un vis ingrozitor, despre moa...
