Urme in suflet!!!

Part VII: Realitate dură

Sufletul meu contra realităţii

Iar cu nori grei acoperit e cerul meu,

Atmosferă deprimată domneşte-n sufletul meu

O atmosferă sobră de catedrală părăsită,

Şi furtună, de vîntul amintirilor, mi-e provocată.

Ploi prea reci  în inima mea încep

Lacrimi rapide parc-ar fi râuri, curg

Rănind pielea de pe obraji ca niste lame,

În fiinţa mea trezind o mare teamă.

Simt cum tristeţea-mi curge prin vene,

Puls prea obosit, epuizat şi slab

Pulseaza cu rebeliune acerbă împotriva vieţii

Punîndu-ne în cale multiple încercări şi pedepse.

Ceea ce numim «iubire» nu e decît simplă farsă,

Căci viaţa de azi e-o tristă amintire

Astăzi banii conduc lumea şi fac legea toată,

Uitînd sensul verbului « a fi » de catre omenire.

Greşeala ta

Iată c-a venit şi ziua aceasta,

Cînd trădarea şi-a arătat faţă

În tine eu încredere-am avut

Erai Model demn de urmat.

Dezamăgirea mă apasă

Şi simt durerea acolo în suflet,

Tristeţea se formează ca o plasă

Şi nu mai cred că pot să iert.

Şi uite bine că greşeşti,

Cu mîna ta destinu-ţi tipăreşti

Pe cei dragi ţi-i îndepărtezi,

Parcă văd cum stai şi te căieşti.

Stai şi priveşti cum mă distrug,

Stai liniştită pînă atunci

Cînd va veni vremea ca să fug,

Dar va fi tîrziu lacrimi în vînt s-arunci.

De ce totul ai distrus?

O clipa doar a trebuit,

S-a dus de rîpă, totul s-a stins

Eşti doar o umbră ştearsă din trecut.