Urme in suflet!!!

Part IV: Tîrît de Timp în noapte!

"Time keeps running away No matter what's left behind It keeps on moving" 

Întemniţatul

Este o cameră tăcută, rece,

Unde durerea nu-ţi mai trece,

Şi-un pat de scîndură făcut,

Pe care stai mereu ca mut.

Şi stai pe pat ades lungit,

Te vezi cadavru în mormînt,

Şi te gîndeşti: eu doar sunt viu,

Un viu, ce stă într-un sicriu.

Eu ştiu că sunt întemniţat,

Iar mintea parcă mi-a-ngheţat,

Ştiind că nu voi mai putea,

Tot ce-am pierdut – recupera.

Sunt în loc gol, întemniţat,

Şi stau mereu lungit pe pat,

Si n-am nimic eu de avut,

Şi, grăbit, viaţa mi-am pierdut,

Căci nu mai ştiu nimic,

De fapt, cine mai sunt?

Noaptea pe lac

Se scurge tăcerea noptii pe lac,

Cerul in el se strecoara ciudat.

Stelele, luna in el se coboara,

Sa fie oare a câta oară?

Noapte. Linişte. Totul pare mort.

Misterul nopţii încă nu s-a copt.

Iată că peştii în apă, iară,

Oare a câta oară-l măsoară?

Lacul tace. Mistuie plăcerea.

Doar că broaştele-I muşcă tăcerea,

Producînd un ocăit, tiptil,

Super şi fin ca firul de acril.

...Adoarme, respirînd cam amorţit ;

O suliţă de vînt l-a netezit

Si i-a cîntat cu dor, l-a legănat,

Cu-n cînt din vise, croşetat.

E colţ de rai plăcut pe-acest pămînt –

Cărare-n gînd înspre Eden, oricînd. 

Timpul

Nu ai margini ocolite

Si aripa nu-ti rupi in vint,

Nu porti in gind vise urite,

Si nu te lasi de legamint.

Tu, timp grabit, nu rasfoiesti

Pagini a faptelor facute,

Nu stii, nu vezi şi nu doreşti

Să ne întorci cărări pierdute.

Mergi pe de-a dreptul, prăpădit,

Prin infinitul cel imens,

De tine noi ne-am alipit,

Pentru ca vieţii să-i dăm sens.

Nu vrei să stai, noi să gîndim,

Cum să-ndreptăm al nostru mers.

Din care parte să pornim?

Să meşterim alt univers.