Era liniste.''Probabil Prue a adormit''-mi-am spus.Casa era decorata in stil vechi.Avea semineu si multe tablouri atarnate de peretii albi,imaculati.
Am inaintat fara graba prin acea tacere de mormant.Recunosteam dulapiorul in care Prue tinea intotdeauna cadourile primite de ziua ei.Mai mult de jumatate erau din partea mea.Am deschis usita frumos decorata si am privit continutul.Acest dulapior era singurul lucru ce-mi amintea de copilarie din casa.
Toate darurile mele disparusera!Eram dezamagit.In ziua in care i-am daruit ultimul cadou,la 18 ani,mi-a promis ca le va pastra pe vecie,dar iata!.. M-a mintit.I-am oferit atunci un colier frumos si o felicitare scrisa din toata inima,catre prietena mea draga.Speram sa o pastreze.
Am inchis repede dulapul,fara sa-mi pese ce alte daruri mai avea.Am urcat sus,in odaia de oaspeti.Nu ma simteam destul de important pentru a dormi in vechea camera a distractiei intre amici.Am adormit foarte repede,caci eram obosit si suparat.
Dimineata m-am trezit cu un chef de plimbare si discutii greu de imaginat.Aveam energie pentru a rasturna muntii.Prue m-a surprins uitandu-ma pe fereastra.
-Buna dimineata,Allan!Cum ai dormit?
-'Neata!Sunt foarte agitat,deci bine.I-am spus calm.
-S-a intamplat ceva?M-a intrebat,parand ingrijorata.
-Totul e minunat.Ce s-ar putea intampla?Am observat vechiul tau dulap cu daruri...
-Iti place cum l-am decorat?A intrebat saritoare
-Are un aspect placut.L-am si deschis putin...iarta-ma.
-A...Sigur sigur.Nu e nicio problema.Vreau sa stii ca n-am vru...
-'Neata iubito!S-a auzit un glas,apoi un barbat solid a intrat in odaie,sarutand-o pe Prue.
-'Neata,dragule!Allan,el e sotul meu,Mason.Mason,el e un vechi amic din copilarie.
-Buna,amice!mi-a spus Mason.
-Buna ziua,domnule!
-Imi poti spune Mason.Mi-a zambit cu stangacie.
