꧁Blood and Calls꧂

*113*

Simt cum respiratia mi se opreste in gat. Degetele mele i le cauta pe ale lui. Am nevoie e sustinere ca sa nu ma scufund.

-Ce?

Capul ii este intors iar ochii sai incearca cu  disperare sa nu ii intalneasca pe ai mei. Ii apuc mana simtind cum lacrimile incep sa imi apara pe fata. Ii strang degetele de parca ele imi pot nega ce tocmai a scos pe gura el.

-Sanghwo!

Țip la el incepand sa tremur. Nu poate fi adevarat. Trebuie sa fi fost vreo greseala la mijloc.

-Sanghwo uita-te la mine!

Priveste pentru o ultima data la usa pe care a iesit Minnie ca mai apoi sa isi intoarca capul spre mine. Inghite in sec urmarindu-mi degetele ce se agata de el. Nu mai vad zambetul pe care obisnuia sa il poarte.

-E al lui Kim...

Imi inchid ochii stiind ca daca va afla sunt ca si moarta. Palma mea imi sfarseste pe fata in timp ce Sanghwo imi mangaie mana.

-Are 3 saptamani...

Lacrimile nu se opresc sa curga oricat de mult nu mi-as dori. Vreau sa il ucid pe Taehyung. Vreu sa o fac din toata inima dar nu voi putea trai cu gandul ca i-am ucis tatal copilului ce se va naste. Nu vreau sa ma uit la el stiind ca eu sunt motivul pentru care nu are tata.

-Nu poti face avort...

Alta lovitura.

-Poti muri...

Dau din cap stiind ca nu e o alta scapare. Daca aleg sa nu il ucid pe Taehyung vom muri ambii. 

-Nu e nimic de facut deci...

Zic incet in timp ce ii dau drumul la mana. Imi priveste degetele retragandu-se pe abdomenul meu.

-Imi pare rau Wonyoung.

Sopteste de parca e vina lui. Nu el si-a batut joc de mine. Nu el ma strangulat. Nu el mi-a facut asta dar e singura persoana ce regreta si care isi cere scuze. 

-Stric tot planul, nu?

Incerc sa ii ridic dispozitia dar el nu se lasa batut atat de usor.

-Mai conteaza planul? Ar fi trebuit sa fii fericita. Nu plange...

-Imi e mila de el. Taehyung nu il merita...

Vocea mi se stinge gandindu-ma la faptul ca va fi cel ce nu ma va las sa il uit. Nu vreau asta. Nu trebuia sa se intample asta. Nu vreau sa renunt la el dar nu vreau sa traiasca nestiind ca i-am uicis tatal. Sa traiasca in minciuna iar cand va afla sa ma urasca.

-Poti incerca un avort cu pastile dar-

-Nu.

-Am inteles.

Imi feresc privirea. Am ucis un om seara trecuta si am injunghiat altul fara vreun regret dar acum ca aflu ceva despre care multe femei spera plang si tremur din toate incheieturile.

-Ar trebui sa plec. Odihneste-te bine si mai gandeste-te la ce ti-am spus. Nu e tarziu. 

Dau din cap intorcandu-ma pe partea opusa si urmarind cu piaturile se scurg prin picuratoarea de deasupra capului meu. Aud usa inchizandu-se si cateva cuvinte de auto invitare ale lui Minnie urmate de reprosul lui Sanghwo. Imi inchid ochii incercand sa ma gandesc la orice altceva ce imi poate alina sufletul. Dar ce poate face asta? La ce ma pot gandi cand prin tot ce am tecut in ultimul timp si ce am facut a fost violenta? Inghit in sec incercand sa alung lacrimile ce se imbiba in materialul alb al pernei.

-Alt Kim in familie, hm?

Deshid ochii vazandu-l pe Jimin in fata mea conectat la mult mai multe aparate si cu ochii priponiți in pod.