*100*

82 15 6
                                    

-Să nu strici planul.

Îmi șuieră la ureche înainte ca cei trei să intre pe porți. Nici-o vorbă, nici-un zâmbet. Doar mișcări rapide și făcute într-un timp scurt încât să ne încadrăm în timp. Jimin e așezat în urma mea, pe locul din spate iar Minnie e acum la volan. Seonghwo și Yoongi nu au intrat atât de adânc pe proprietatea mea si au rămas lângă mașini ca după câteva secunde ,după ce s-au asigurat că Minnie e înăuntru, au intrat în mașinile lor așteptând ca noi să pornim.

Jimin pov.

Nu am crezut vreodata că planul va merge mai bine că acum. Nu e atât de greu. Trebuie doar ca chiar înainte să intrăm în Busan să facem schimb. Voi fi în mașina lui Yoongi. Înainte de control, în Busan, Minnie va trece prima și va întoarce mașina după ce mașina va fi luată la verificat cu motivul că i s-a parut că a scăpat cheile pe jos în timp ce i-a înmânat permisul. În acel timp Sanghwo va da cu mașina în mașina lui Yoongi chiar în timpul controlului mașinii lui Yoongi. Oamenilor cu controlul li se va distrage atenția iar în timp ce vor fi la mașina lui Sanghwo eu voi coborâ de la Yoongi și voi urca la Minnie. Ni se va permite să plecăm, căci mașina lui Wonyoung a fost deja luată la verificat.

Îi pot vedea expresia îngrozită a lui Wonyoung prin oglinda de deasupra capului ei. E palidă.

-Al doilea plan deci?

Vocea ei se aude în mașină. Nu i-am spus da se pare că lui Minnie i-a scăpat.

-Da. La barul de la intrarea în Deagu. Acolo e cel mai sigur.

-Vom încercui?

Întreabă de data asta Minnie. Dau din cap încet urmărind cu ochii drumul pe care suntem.

-Dacă mergem pe traseul inițial vom atrage atenția asupra noastră. Mai ales că suntem trei mașini, una după alta, toate în aceași direcție de la Seul până la Busan. Prea multă poliție.

Minnie aprobă umblând cu degetele pe GPS și urmărindu-i pe băieți cu privirea.

-Deci plănuiești un accident?

Rupe tăcerea Wonyoung. Cât de enervantă trebuie să fii ca să nu înțelegi?

-Da.

Răspund știind că în sfârșit totul conduce spre ea și că viața mea depinde de persoana din fața mea. Nu ea e pionul în toată treaba asta. E mai importantă decât aș fi dorit să fie. Pistolul pe care mi la pus la frunte în ziua aceea e mult mai periculos decât ciobul de sticlă cu care o amenințam. Ea ține arma la fruntea mea în prezent, iar când va învăța cum să îl mânuiască voi fi ca și mort în ochii ei. Minnie, Sanghwo, Yoongi, Leonard și toți cei "de partea mea" sunt pionii de care mă pot descotirosi în orice secundă. Pe tablă de șah suntem doar eu, Wonyoung de o parte și Hoseok împreună cu familia Kim de alta.

Am mințit-o destul de rar pe parcursul săptămânii petrecute cu ea, și totuși ea nu a deschis odată gura pentru a-mi spune ce se întâmplă în viața ei. Una dintre minciunile spuse de mine nu prea este o minciună ci mai degrabă un mic secret pe care îl va afla în câteva ore dacă ne mișcăm repede. Obiectul care îl poate distruge pe Kim era chiar sub nasul ei. În secția de poliție între dovezile luate din vechea mea casă.

Îi privesc pielea palidă de pe fața din de pe pieptul ce se ridică și se coboară mult prea repede. Ea nu se sperie din cauza chestiilor de genu. La încătușat pe Kai fără să clipească și privea știrile cu un zâmbet pe buze privindu-și operă de artă. A reușit să îmi doboare regele de pe tabla de șah prinzându-mă în cel mai ingenios mod posibil. A plantat dovezi cu fața înghețată. Atunci care e motivul pentru care își strânge maxilarul și respiră de parcă fost strangulată?

Îmi îndrept ochii la pastilele aduse de ea în mașină. Îmi îngust ochii încercând să citesc denumirile greu de descifrat. Pentru ce atât de multe? Mă întreb privind la unele cutii goale și la tonele de plasturi. Ochii mi se opresc la două cutii identice iar eu simt cum mi se taie respirația realizând cât de departe a mers Kim și cât de traumatizată trebuie să fie femeia din scaunul din față.

De ce are două cutii goale cu pastile pentru avort?


꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum