My protector (Zayn Malik)

Capitolul 46

Alexie Price

Mi-am dat ochii peste cap, intorcandu-ma morocănoasă pe o parte. N-am auzit mare lucru din ce vorbeau, pentru ca Nathaniel are un auz foarte fin. Mai ca si-au dat seama ca e cneva, asa ca ma urcasem repede in pat, in caz de orice. SI culmea, tocmai in punctul culminant al convorbirii. Nu stiu de ce, dar nu prea il înghițeam. Părea genul ala de superior fata de ceilalți, îmi aducea aminte de Zayn, la începutul relației, sau nerelatiei pe care o aveam la inceput. Iar din ce-am inteles din franturile conversatiei lor, nici el nu ma avea la inima. Ma enervam pentru ca nu-mi placea sa mi se ascunda lucruri ce ma priveau.. Ma tot trateaza ca pe copil de cinci ani. Nu vreau sa fiu rautacioase, dar amandoi imi cam dau dovada de misoginism. Daca sunt fata, nu sunt in stare sa fac ceva calumea? Chiar asa de in plus sunt, de-o sa le stau in cale, cum zice noul membru al echipei? Ce s-a intamplat cu echipa Zalexis? Nu obisnuaim sa fim doar un cuplu, pana acum o saptamana, eram ... parca mult mai mult. Menajam sa zambim, sa ne prostim si aveam timp unul de altu, faceam tot impreuna dar ne si mai imaprteam cateodata. Eram mai mult decat echipa perfecta, sau cuplul perfect. Iar acum sunt exclusa cam din orice disctuie. Acum a venit si asta, chiar ca sunt taiata de la orice sursa de informatie. Zayn era mai presus de ce probabil crede Nathaniel, este iubitul meu. Inca de la inceput cam incalcam limita profesionalismului, bine mai mult Zayn decat mine, desi n-ar recunoaste-o nici in ruptul capului, iar acum nu ma puteam intoarce la punctul ala, adica sa tac si sa inghit pentru ca ei sunt profesionisti, iar eu nu trebuie sa ma amestec. Mi se pare oricum o mare prostie in general. De ce as impune intr-un fel cuiva, sa stea deoparte, cand subiectul sau problema e legat de el? Nu sunt eu mai speciala ca restul, nu cer ceva in plus, decat ce e de drept sa stiu. Dar si-asa, pana si-n cazul lui Zayn, am vazut ca e nevoie de o scena de genu' in care eu trebuie sa patesc ceva, el sa se simta ca naiba, de parca ii e mila de mine si eventual, hai sa-i spun si blegii asteia. Stiam ca o data si o data, o sa i se urce la cap gandul obsesiv de-a stii ca sunt perfect in siguranta, ca n-am nimic, sau ca ma deranjeaza ceva. Vreau ca iubirea lui sa ma consume, nu sa ma sufoce. Trebuia sa am o discutie cat de curand cu el pe tema asta. Bine, asta daca o sa am ocazie, dar trebuie s-o fac in timp scurt, pentru ca n-am chef sa mai aflu niste chestii, nu stiu, eventual dupa ce la un moment dat o sa-mimi faca cineva ceva de-a binelea. Domane fereste. Am cascat, oftand greu, simtindu-mi mintea asa de obosita, pana si trupul, incat in final, m-am lasat prada somnului.

Am pus lenesa prosopul inapoi in cuier, uitandu-ma cu atentie la proiectia reflectata in oglinda, inca somnoroasa si obosita, ca o persoana batrana care trebuia sa-si faca rutina aia plictisitoare dar necesara de-as lua pastilele, a-si pune eventual vreo proteza, incercand sa treaca cu bine peste ziua ce-a avea sa fie. Ma lua cu groaza, pentru ca ma uitam la propria reflectie. Ce s-a intamplat cu mine, de-acum cateva zile? Acum cateve zile cand ma simteam mai puternica si plina de viata ca oricand? Care fusese iubita pana la capat, intr-un moment de aur? M-am uitat in jos, dezamagita. E adevarat ca pe zi ce trece omul se poate schimba, dar mi se pare prea extrem, chiar si pentru mine. Si totusi, e grav. E periculos, chestie de viata si de moarte. Poate totusi las prea mult situatia sa puna control asupra mea. Nu. N-am cum, pentru ca si-asa cred ca sunt prea calma. Dar nu pot sa spun ca-mi bat capul mai mult de cat trebuie pentru ca nu fac absolut nimic! Oare e tocmai din cauza ca nu fac nimic? Ca stau cu mainile in fund? Dar nu e vine mea. Nu, c-o i-au razna, am ajuns sa ma contrazic singura, doamne iarta-ma!

Am marait, iesind nervoasa din baie, apoi din camera, ridicandu-mi coalntii intre timp sa se muleze mai bine. Ma bazez pe cafea si pe faptul ca Zayn e prin preajma, sa rezolv ceva pe ziua de azi. Chiar daca n-am vorbit nimic nici aseara, pentru ca eu adormisem iar el nici macar nu era langa mine, acum trezindu-ma iarasi fara el. Ajung in bucataria destul de mare pentru un apartament de hotel, vrand sa ies instantaneu, vazandu-l pe Nathanile acolo, dar pe Zayn ioc. Ce mod frumos de-a-mi incepe dimineata, preferam sa ma confrunt cu Zayn. N-aveam nimic cu el, abia ii stiam numele, dar ma enerva atitudinea lui, asa ca aveam sa-l tratez cu nimic altceva decat indiferenta. Si-asa zice probabil ca sunt aroganta si plina de ifose. Cel putin asa reusesc sa citesc din expresia sa, care e atintita spre geamul mare al bucatariei. Am vrut sa-mi dau ochii peste cap. Deja imi primeam confirmare cu privire la parerea lui despre mine,a vand in vedere ca nu spune nimic si se uita ca prostu' pe geam, fara sa ma bage intr-un fel in seama, fiind evident ca intrasem. Doar ma reflect in geam si- si el se uita la tine, prin geam, ametito, pentru ca te holbezi la el de cand ai pasit in bucatarie...Mi-am scuturat capul, uimita de propria prostie, chiar daca nu era pirma data cand faceam chestii de genu'. Si tocmai ce ma plangeam ca toti isi fac o parere gresita despre mine...e tot din vina mea! Am luat cana de filtru sa-mi torn cafea intr-o cana, inghitind in sec cand ii aud vocea.