*capitolul nu e editat*
A trecut o săptămână iar eu încă ignor apelurile şi mesajele de la Michael.
Ma gândeam dacă ar fi bine să-i răspund, dar a încetat să-mi trimită mesaje sau să ma sune. Nu a fost nici la şcoală şi am început să-mi fac griji. Zilele trecute, din întâmplare,am trecut pe lângă casa lui când mergeam la magazin şi am observat un semn pe care scria "DE VÂNZARE" în faţa casei lui. Am fugit către uşa de la intrare a casei lui şi am sunat de câteva ori. Un bărbat mai bătrân decât Michael a deschis uşa.
"Te ajut cu ceva?" M-a întrebat.
"Um mă întrebăm dacă uh Michael e acasă.."
Tatăl lui s-a uitat la mine şi mi-a spus "Intră. "
"Unde este Michael?" Am întrebat din nou.
"Michael şi mama lui s-au întors în Australia. Bunica lui este foarte bolnavă iar noi ne-am gândit ca ar fi mai bine sa mergem la ea sa o ajutăm. Michael a plecat cu mama lui acum 2 zile,iar când vom vinde casa,voi pleca şi eu." Mi-a spus.
Stăteam acolo şi nu ştiam ce sa fac. Nici nu ştiam de ce eram supărată. Adică..eu şi Michael eram doar prieteni,nu?
"Ştiu ca eşti școată dar este cel mai bine pentru Mich- pentru noi toţi. "
"Oh mulţumesc domnul Clifford. Îmi pare rău pentru deranj." I-am spus,zâmbindu-i.
"E okay scumpete. Sunt sigur ca erai doar îngrijorată."
I-am zâmbit,realizând ca el nici nu ştie cine sunt. "Oh numele meu este-"
"Rebecca." M-a întrerupt. "Michael ne-a spus foarte multe despre tine. Mă întrebam când ne vei vizita. "
Nu înţeleg. "Michael ne-a spus foarte multe despre tine. " De ce Michael le-a spus părinţilor lui despre mine?
M-am uitat la telefonul meu realizând ca e mai târziu decât credeam. Trebuia să merg acasă. I-am mulţumit tatălui lui Michael pentru explicaţie iar el m-a îmbrăţişat.
"Lui Michael chiar ii este dor de tine..sper ca ştii asta. Tu îl faci fericit. Eu şi soţia mea vrem sa îţi mulţumim pentru asta." Mi-a spus,zâmbind.
L-am îmbrăţişat şi am plecat. În 5 minute am ajuns acasă. Am fugit în camera mea şi am început sa plâng.
De ce Michael nu mi-a spus ca pleacă? L-am ignorat,dar dacă era ceva important ,făcea orice numai să-mi spună. Poate chiar nu îi pasă de mine.
Mama şi terapeuta mea au observat ca nu mai sunt fericită. Toată lumea vedea ca ma simt din ce în ce mai rău dar nimeni nu ştia de ce.
