*capitolul nu e editat*
După ce s-a sunat,am mers la la parcare şi am intrat în maşină. Am adăugat adresa lui Michael în GPS-ul meu. I-am urmărit indicaţiile, ajungând în faţa unei case mari şi frumoase. Ştiam ca aceasta este casa deoarece maşina lui Michael era parcată în fata casei.
Am ajuns la uşă, luând o gură de aer,am bătut la uşă, sperând ca Michael sa audă. Puţin mai târziu uşa s-a deschis şi l-am văzut pe Michael ieşind din casa cu braţele deschise.
Stăteam acolo,uitându-mă la el.
"Deci vrei sa mă îmbrăţişezi sau nu?" m-a întrebat.
I-am zâmbit şi am intrat în casă, lăsându-l să ma îmbrăţişeze. Sincer,m-am simţit bine.
Mi-a oferit o pungă de chips-uri dar eu l-am refuzat deoarece urăsc sa mănânc în faţa oamenilor. S-a uitat la mine ciudat,luând o punga de chips--uri pentru el şi două pahare de apă.
"Şi Rebecca,ce vrei sa facem?'' M-a întrebat, zâmbind.
"Um nu ştiu.. ne-am putea uita la televizor sau putem face ce vrei tu..mi-e indiferent."
"Am un televizor în camera mea..putem sa ne uităm la un film." Mi-a spus.
Michael m-a dus la etaj şi am observat că (,) casa are destul de multe uşi.
"Casa ta e mare.." i-am spus.
"Mereu mi-am dorit sa fie mai mică. Stau destul de mult timp singur acasă de când părinţii sunt la serviciu. E cam mare pentru trei persoane."
"Sunt sigură ca ai prieteni care vin pe la tine..adică eşti popular." I-am spus.
"În fine." A spus,uitându-se în jos. "Um Rebecca, pot să-ţi zic ceva?"
Eram în camera lui. El stătea pe pat,iar eu stăteam pe scaun.
Am dat din cap iar el a luat o gură de aer şi a început:
"Adevărul este că ei nu sunt prietenii mei. Ei doar arată ca ma plac,zicând ca sunt prieteni cu "tipul australian",dar în realitate,toţi sunt nesimţiţi. Dacă era după mine,nu ii băgam în seamă. Tu eşti singura persoană care ştie asta."
A făcut o pauză uitându-se în ochii mei. Credeam ca a treminat dar a început sa vorbească din nou.
"În Australia nu aveam foarte mulţi prieteni. Eram singur. De aceea eram foarte bucuros sa ma mut în America acum trei ani...doar am vrut sa te ajut."
De data aceasta m-am apropiat de el şi i-am spus:
"Michael,îţi mulţumesc pentru ca mi-ai spus asta,dar sunt ok. Chiar nu am nevoie de ajutor."
Puteam vedea ca e rănit dar şi confuz. Mi-a părut rau pentru ce am zis. Nu am ştiut ce sa fac. M-am ridicat şi am plecat.
L-am auzit pe Michael cum ma striga dar nu l-am băgat în seama şi am intrat în maşina,mergând spre casă.
Cum am ajuns acasă,am fugit în cameră şi am încuiat uşa. M-am băgat în pat şi am început sa plâng. El doar vroia sa ma ajute,vroia sa fim prieteni,dar evident ca a trebuit sa stric totul şi după sa plec. M-am ridicat din pat şi am mers spre baia de lângă camera mea. Am încuiat uşa şi am scos din dulap ceva stralucitor. Am început sa ma tai la mână. Sângele era peste tot dar nu-mi pasă. O merit.
Mi-am curăţat mână şi m-am întors în cameră. Abandonând temele,m-am băgat în pat. Mi-am verificat telefonul şi am văzut multe mesaje de la Michael. Îmi spunea ca îi pare rau. El nu a greşit cu nimic. Înainte de a adormi,mi-am luat telefonul în mână şi i-am scris lui Michael un mesaj.
"Îmi pare rău. "
