Fragment din carte: Odată ajunși în clasă, o văd pe Grace venind înspre noi: - Parcă te-ai dus la toaletă, de unde ai mai găsit-o și pe asta? - Nu e treaba ta! - Atunci explică-i tu profului de ce ai chiulit! - De când te interesează ce fac? - Încetați! Cearta nu rezolvă nimic, am fluturat mâinile în aer. - Taci, vrăjitoare-o! Tu ești cauza tuturor problemelor! - De ce ridici tonul la ea când eu sunt cel vinovat?! Mereu țipi și te încăpățănezi când nu îți convine ceva"! - Alan! Mi-am acoperit urechile. Cearta lor era un stres în plus pentru mine. Nu mai suport aceste voci...și nici viața mea...Vreau să țip. Vreau ca toată lumea să știe cu ce mă confrunt. Să mă ajute cineva până ce nu voi înnebuni de-a binelea. Vă rog. Vă implor vocilor părăsiți-mi mintea și lăsați-mă în pace pe vecie. Noi îți vrem binele, Anastasia. Nu știu cât mai am puterea să lupt împotriva lor. Îmi e frică că o să cedez. Zi și noapte le aud. Când se va sfârși această suferință? Când?! „Vreau să trăiesc!" Acest lucru îmi spun de fiecare dată, dar acest gând începe încet-încet să dispară. Din ce în ce mai des cred că moartea e singura soluție ca aceste voci să dispară. Brusc toată încăperea s-a schimbat în culoarea neagră, iar colegii mei au dispărut în afară de Alan care stătea lângă mine. S-a întors şi mi-a zâmbit, apoi a vrut să mă îmbrățișeze când deodată văd un cuțit în aer ce era îndreptat spre el. Dacă nu sari în fața lui va muri. Vrei să moară cineva din vina ta!? Nu, nu se poate mai bine mor eu decât să las să fie cineva omorât din vina mea. Dintr-o dată văd o mână care se pregătește să arunce cuțitul. - Ai grijă! Cuțitul! Brusc ceilalți au apărut, însă toată lumea a râs pentru că l-am îmbrățișat. - Ești bine? Nu te-ai rănit, nu-i așa? Alan? mă uit înspre el fără să mă desprind din îmbrățișare. Iartă-mă e vina mea. - Cuțit?! Te r
5 parts