Kaya Scodelario e persoana pe care mi-o imaginez ca Patt (se pronunta 'Path'). Dar fiecare cu imaginatia lui acum na... :)
Capitolul 16
Cateva clipe mai tarziu - sau cel putin asa mi se parusera mie - deschid ochii complet debusolata. Cineva tranteste o usa si tresalt la auzul zgomotului puternic avand senzatia ca a avut loc o detunatura. Unde'i atacul? As vrea sa intreb dar lista prioritatilor nu imi permite; Imi acopar fata cu mana dreapta, din cauza luminii puternice, zicandu-mi ca daca e sa mor, macar sa nu vad, iar cu cealalta caut sa imi trag parul peste fata ca sa blochez flash-urile orbitoare nestiind de unde mama lor vin. Cand nu dau de el, ma panichez. O avalansa de amintiti cade peste mine, facandu-ma sa surzesc din cauza acestei reminiscente vizuale mult prea detaliate.
Enigmele de hazard si frica fara cauza ma fac sa ma simt mai pustie ca niciodata; Dar, in mod ciudat, in acelasi timp eram mai plina de viata si impresii cum n-am mai fost de cand ma stiu!
Clubul, oamenii costumati sarind ca si cum sfarsitul e aproape, luminile jucandu-se vesele pe antebratul meu, bassul, pina colada, Patt incruntandu-se nervoasa si plecand cu Dee la dans, Serban in costumul lui aratand ilegal de bine. <3
Dar apoi imi amintesc imaginea holulilor intunecate din caramida sangerie ce coteau din 3 in 3 metrii parca luadandu-ma in deradere. Frumos zidurilor, le reprosez cu intarziere inamicilor mei din caramida dura, ne vedem in curand si o sa iau firimituri cu mine data viitoare. Ma felicit singura, amintindu-mi basmul german cu Hansel si Gretel pe care mi-l citea mama inainte sa adorm. Nu era printre favoritele mele desi implica dulciuri si altele. Mereu mi s-a parut putin cam sadic, daca asta e cuvan...
M-am ratacit in drum spre baie! Îmi pica fisa dintr-o data, dupa care amintirile curg cenzurate, ca intr-un film bagat in power point.
Am urmarit o fata pana in baie unde mirosul intepator de voma gestiona rapiditatea miscarilor mele si apoi... mainile domnului care aminteau vag de o hartie mototolita nemilos, pipaindu-ma peste tot. La asta strang din ochi tare, avand senzatia ca cineva imi face 100 de injectii in diferite parti ale corpului cand alta imagine, la fel de vivida insa de mai mult rau augur, ii ia locul. Vad clar, ca printr-o lentila proaspat stearsa, aceleasi maini imbatranite, insa complet lipsite de vlaga de data asta, intinse pe podeaua rece.
Un tremurat involuntar ma face sa realizez ca sunt lipita de ceva cald. Ceva cald care respira aer!
Daca nu primesti tu premiul pentru cea mai desteapta creatura, nu stiu cine o sa-l primeasca. Gandesc sarcastic. Ce vrei sa respire, cianura?
Cu toate ca lumina era intratat de puternica incat diferenta nu era foarte mare, o umbra lunga si neclara imi apre pentru o clipa in fata ochilor, clipesc des si atunci imaginea lui Richy se contureaza deasupra mea, parul lui rosu si cret fiind inconfundabil.
Eroul meu.
Mergea incet pe o alee ingusta, in panta, incadrata de case ce aveau geamurile aburite de la frig nescotand nici cel mai mic zgomot. Ca o felina. Racoarea stranie, complet nespecifica acestui oras al intimidarii, ma facea sa ma gandesc la cat de ger trebuie ca e acasa, daca aici e asa.
-Poti sa ma lasi jos acum. Ma grabesc sa spun, constienta de faptul ca nu eram exact cea mai usoara persoana din lume si ca Richy nu era obisnuit sa care fete in brate. Chit ca erau ele domnite la ananglie sau fotomodele pedofile. Vocea imi suna stinsa si ciudata in linistea surda a noptii.
Aproape in acelasi timp cand Richy ma lasa jos, din departare, in spatele nostru, unde straduta opaca pe care ne aflam sovaia spre dreapta intalnind zidul de caramida rosie pe care il banuiam ca formeaza o parte din zidul clubului, se auzi o usa scartaind lamentabil urmata de o bubuitura zdravana.
Apucaram sa schimbam o privire plina de subintelesuri in momentul cand pe aleea incadrata in ferestre semi-intunecate cu rulourile trase preventiv, se aruncara doua siluete. Una mai mica si alta care o domina pe prima.
Prima umbra imi provoaca o uimitoare dorinta de a imbratisa persoana care o detine. Patricia. Fața ei draga plina de culori, cocheta si de o perfectiune indescriptibila pare acum, in lumina palida a lunii, ascutita si aproape animalica. Intalnind umbra Patriciei intr-o fereastra neagra, e Serban. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu era in regula. Desi mergeau in linie, ritmul lor era complementar: Patricia ca o furtuna dezlantuita evitand intentionat sa se uite in directia fratelui ei, atintindu-si barbia inainte ca un arc gata sa traga iar el, plutind precum nisipul purtat de vand, cu pasi mari insa nesupusi. Arata ca si cum corpul nu il mai asculta, ca si cum nu ar vrea sa ni se alature insa nu avea de ales.
Ei asta clar nu e semn bun. Imi spun cand ochii lui ii intalnesc pe ai mei. Imi las capul in jos simtind parul de pe ceafa ridicandu-se.
-Plecam. Tranti Serban in momentul cand ajunse in drept cu mine si Richy.
La inceput credeam ca se refera la tovarasul lui in crime dar in momentul cand mana lui mare o curpinde pe a mea, senzatia de pustiu si gol dispare ca si cum nu ar fi existat vreodata.
-Du-te dragul meu, arde-o cu cine vrei! Țipa Patt inainte sa apuc sa ma obisnuiesc cu sentimentul de plinatate. Varsa-ti hormonii pe orice are țâțe si misca din b*ci. Nu poate sa-mi pese mai putin. Da' las-o in pace. Nu avem nevoie de c*catul tau in viata noastra.
-Viata voastra? Ranjeste Serban indiferent, insa strangandu-ma de mana incat aproape ca ii dau drumul. Aproape.
-Nu stiam ca mai nou vii la pachet, Patricia. Continua el sa isi ia sora peste picior.Nu si-a ales bine tinta din pacate.
-Gandul ca tu inca nu intelegi cat de ratat esti, spune nervoasa la care trag aer in plamani asteptand o reactie. Fata nu pare sa bage de seama privirea rece de pe chipul fratelui sau si continua, asta iti face viitorul mai negru si bolnav. Traiesti degeaba, uite ce ai facut. Ridica Patt tonul ducandu-si mainile in aer, gesticuland vartos inspre mine.
-Iti uiti locul si in curand voi uita si eu ca ma-ta il f*te pe taicamiu.
Casc ochii cat cepele de la Unchiul Valentin din piata (toata lumea stia ca barbatul folosea ingrasamant industrial si de aia erau legumele lui cum erau - uriase - insa toti cumparau de la el oricum. Ipocriti notori). La ultima afirmatie nu ma mai socheaza nimic. Le-am vazut pe toate in seara asta.
-Fii atent, zice Patt intepandu-l pe Serban cu degetul aratator in piept. Observ un inel argintiu pe care nu il avea inainte sa plece cu Dee la dans. Avea nuante de rosu rubiniu cu un fel de broasca testoasa pe el. Incerc sa ma uit mai bine insa fata isi lasa mana jos inainte sa pot concluziona teoria broastei si continua discursul nediluat, injuriabil si... de auzit doar cu Acodul Parintilor.
-Cand decizile tale se vor intoarce sa te muste de coada, si o vor face, cat mai curand, eu o sa fiu acolo. Avertizeaza ea acum zambind sinistru. Doar in caz ca au nevoie de ajutor. Aduna-te si pune-ti viata de ratata in regula odata, m-am saturat sa te tot dadacesc!
Serban imi da drumul la mana ca sa isi aprinda o tigara dand impresia ca tot discursul surorii sale a fost nimic. Senzatia de gol apare din nou dar de data asta in valuri mai slabe, e ca si cum cu cat Serban e mai aproape cu atat ma simt eu mai bogata. Mai plina de el. Asta ma face o persoana oribila pentru ca practic, il goloesc pe el... sunt o persoana foarte rea. Imi reprosez comportamentul egoist vrand sa plec dar si sa raman in acelasi timp.
-Sincer, am o perioada grea incercand sa imi dau seama ce mi-ar da mai multa satisfactie, spune Patricia mai moderat acum, renuntand sa il mai asalteze fizic, sarcasmul insa nedisparand complet totusi, sa vad cum te distrugi singur sugand din cancerul ala in hartie sau sa iti leg un bolovan de gat si sa te imping eu singura in Dunare!
-Crezi ca am vrut sa se intample asta!? Izbucneste Serban facand-o pe fata sa ia pozitie de atac. Noroc cu Richy care reactioneaza mai repede decat mine si se baga intre cei doi, renuntand la rolul de spectator care tine doar de urat.
-Da! Ai urat-o din prima clipa, evident ca..
-Ca ce?! O intrerupe Serban intorcandu-se cu spatele la noi si dand un pumn zidului greu de ciment. Inainte sa ii sar in ajutor, sunt uimita sa vad cum bucati de piatra din structura casei se dezlipesc si pica zgmotos pe pamant la picioarele noastre. Am trimis-o la baie, nu la dracu in Ferentari sa se prostitueze.
Cand Patt deschide gura decid ca e timpul sa ies de pe tusa si sa fac ceva.
-Patt, e okay. Sunt bine. Uite. Incerc sa o fac sa se uite la mine. Ea in schimb inca se uita la spatele lui Serban ca si cum ar fi ceva ce te astepti sa vezi intr-o pubela, atunci ii prind fata frumoasa intre maini si o oblig sa ma priveasca in ochi.
-Vezi, totu-i bine. O asigur eu din nou zambind si sperand ca minciunile din limbajul trupului sunt mai greu de surprins decat cele verbale.
Patt rasufla usurata si ma ia pe nepregatite cand ma strange in una din imbratisarile ei de Hulk-woman.
-Nu pot... sa...
-Imi pare atat de rau Camy, trebuia sa raman cu tine. Isi cere scuze cu bratele inca incolacite in jurul gatului meu mai ceva ca un boa constructor.
-Nu e vina ta, Patt. Ingaim mai mult ca sa scap de o alta vizita nedorita si icomoda la ortoped.
-Cineva trebuie sa aiba grija de pachet. Spune Richy calm si calculat, masandu-si incheietura mainii cu care l-a atins pe Serban.
-Am eu grija de el. Se ofera Patt privind cu ura inspre zidul de caramida rosie din partea opusa.
-Okay. Vin cu tine. Spune Richy batandu-l pe spate pe prietenul sau care inca respira greu sprijinindu-si fruntea cu palmele deschise pe troianul de caramida cenusie.
-Asta e ultima ta sansa, ratatule. Fa-i ceva si jur ca n-o mai vezi cat o trai. Spune Pat inainte sa se intoarca pe tocuri si sa dispara dupa colt urmata de silueta inalta a lui Richy.
Zece minute trecura de cand Patt ma saruta pe frunte si pleca inapoi spre club... si Serban inca nu dadea semne de existenta umana. La un moment dat am crezut ca a murit, mi-am adus aminte de momentul cand a sarit de pe geam prima oara cand a fost la mine in camera. Aura ar fi facut infract suta la suta. De data asta insa nu mai existau scuze cu vizite din viitor. Daca Serban chiar murea aici si acum atunci puteam la fel de bine sa mor si eu cu el. Dar respira. Aburul alb ce se ridica la cer era dovada clara ca e in viata sau cel putin... exista.
Pe de-o parte voiam sa il intreb ceva, orice. Sa il fac sa se simta mai bine stiind ca eu ii cauzasem starea asta, ii furam din chi-ul interior si ii puneam bete-n roate fiind o pacoste pe capul lui. Dar chiar nu voiam sa inrautatesc lucrurile asa ca l-am lasat in pace spunandu-mi ca dupa seara asta, o sa imi pup visele la revedere si il las in voia sortii.
La un moment dat m-am asezat pe jos, pe pragul unei locuinte in paragina si imi tineam de plictiseala numarand stelele de pe cer facandu-mi planuri in care nu trebuia sa il las in pace si sa il vad peste 10 de ani, la intalnirea de liceu cu o pustoaica sub varsta legala, aratand la fel ca acum. Rece si salbatic. Perfect.
Ajunsesem la 300 cand el s-a intors si fara sa ma priveasca macar, incepe marsul spre naiba stie unde. M-am luat dupa el imediat, anticipand contrariul. Daca nu as face-o probabil ar incepe sa arunce cu insulte rdespre lipsa mea de intuitie sau ceva asemanator.
-Stii ca esti cam anti social. Il acuz oarecum speriata de reactie (sau lipsa ei) odata ajunsi in masina. Nu mai suport linistea asta apasatoare.
-Ce-ntelegi prin anti social. Vine raspunsul echidistant al baiatului.
-Tu. Ma enervez.
-Explica. Mi-o taie din scurt, evident deranjat.
In sfarsit! Ma felicit mintal, dandu-mi un snikers cu alune.
-Inseamna ca esti foarte, foarte prost la petreceri. Improvizez un raspuns.
-De unde ai stii tu cum sunt eu la petreceri, ai fost la una si aproape te-ai ales cu un viol.
-Nu trebuie sa mai merg la vreuna sa stiu cum te comporti. Spun repede ca sa opresc tancul de ganduri negre care-mi invadau momentan creierul.
-Dupa seara asta, ai noroc daca te mai las sa iesi din casa.
-Si cine esti tu sa imi spui mie ce sa fac. Murmur, intorcand privirea spre geamul pe jumatate aburit/dezaburit neplacandu-mi ideea ca cineva ar putea sa ma controleze in vre-un sens. Mai rau, fluturii din stomac care anuntau probleme cu P mare ma igrijorau in special. Afisau conceptia ca poate... poate chiar mi-ar fi placut sa fiu dirijata atata timp cat el tragea sforile.
-Nu mai fi asa incapatanata si fa ce-ti spun. Pune-ti centura.
-Nu sunt un caine, OK? Ma opun insa fac ce zice inainte sa incep sa latru sau sa fug dupa vre-un bat.
-Nu dar stii ce esti? Tonul distant si totusi acuzator revenind la normal. Chiar daca asta inseamna necaz pentru stima mea de sine - si asa la pamant- cumva ma bucur ca si-a revenit. Tu, fata draga, esti cineva care nu se multumeste sa faca aceeasi greseala o singura data, spune el aratand cu tigara aprinsa catre scaunul meu neluandu-si cealalta mana de pe volan, tu esti genu' care repeta de 7 ori un lucru doar ca sa fie sigura ca nimic nu se schimba. Asa ca inchide-ti gura pentru 3 minute si asculta-ma bine.
Zburam ca fantomele pe drum, nimeni nu ne-ntreba de sanatate desi masina cotea periculos protestand zgomotos la fiecare intersectie, neparand sa aiba limita de viteza sau ochi pentru semafoarele rosii. Cine vrea sa apuce 80 de ani oricum, nu? YOLO -_-
Peste tot numai privelisti aberante. Nu am mai fost noapte in orasul asta cu masina.Treceam indiferenti prin fata cofetariilor inchise, berariilor deschise si barurilor aglomerate unde femei nocturne singurele, imbracate in galantere ce iti furau privirea se lasau cu greu in fata animalelor de prada ce pandeau in asteptare, sperand dupa un semn din partea doamnelor ca sa sfarseasca noaptea in stilul clasic.
Orasul prindea viata cu cat mai mult inainta intunericul.
Doar pentru ca sunt o fiinta sedentara nu inseamna ca nu cunosc, doar pentru ca nu-mi pasa nu inseamna ca nu inteleg. E simplu. Ploua cu averi in orasul asta, dar numai noaptea.
-Chiar nu pot sa te inteleg. Spune Serban dupa 10 ani lumina departare de tacere apasatoare.
-Huh? Fac eu privind la un om al strazii care isi aranja cartoanele pe o banca astfel incat sa nu il ploua.
-Cum poti sa treci peste atat de repede? Curiozitatea din ton e mai putin evidenta decat frustrarea asa ca inainte sa raspund, incerc sa gandesc ce zic. Ceva ce nu prea fac de obicei dar ar fi indicat sa incep. Acum ori niciodata.
-Ah, aia... pai am uitat deja. Ma scarpin eu dupa gat stanjenita.
-Minti. E tot ce spune el.
Cacat.
-Ok, nu am uitat. Aprob prinsa in actul defaimator. Dar chestii ca astea se intampla mereu. Murmur incet, eliberand claia blonda de par ca sa am o acoperire in caz ca mai am nevoie sa ascund adevarul in curand.
-Minti de-ngheata marea, fetito.
-Domnul acela era beat. E de-nteles. Probabil era trist si...
-Ii iei cumva apararea? Se enerveaza el fara motiv oprind masina in mijlocul strazii pustii. Iesisem din oras. Esti tampita de-a binelea?!?
-Primul care iarta e cel mai puternic si primul care uita poate sa continue sa fie fericit. Mergem acasa? Intreb nelinistita privind la bezna din jur speriata. Mi-e frica de intuneric, credeam ca mentionasem asta deja. Si nici animalele salbatice nu imi surad prea mult. Acum ca veni vorba nici-un animal nu ma prea place... in general. Ceea ce nu are sens pentru ca sunt vegetariana de cativa ani in coace si dispretul inca e acolo. Intact ca in prima zi. Imi aimintesc intalnirea cu o gaina din curtea lui Trist. Ca nu e o amintire fericita, ar fi o subestimare imensa.
-Sa continue sa fie fericit zici...
-Aha. Rapund absenta, inca masurand intunericul asteptandu-l pe Saw sau mai stiu eu sa iasa si sa ne dea kill-ul.
-Cap de dovleac, c*catul ala are noroc daca o sa continue sa respire cum trebuie.
Deci nu era doar in capul meu... Serban a desfigurat un individ!
-Crezi ca domnului ii plac torturile?
Cineva trebuie sa il scoata din incurcatura si un tort rezolva orice.
-Cred ca nu o sa aiba de ales. Imi face cu ochiul bine dispus ca un bipolar care e.
-Esti imposibil, stiai? Imi incrucisez bratele la piept confuza. Nu ma refeream la chin, ci la placerile gustative de obicei in forma rotunda extrem de delicioase.
-Explica-mi asta si iti raspund.
Vorbeste "regele integritatii", as zice, dar chiar si asa, i-as raspunde la orice intrebare daca continua sa ma priveasca in felul asta.
-De ce tii sa crezi ca orice jeg are ceva bun de oferit? De ce te intorci mereu la mine cautand sa gasesti ceva bun cand evident din cauza mea esti acum in starea asta?
Stai putin, el chiar se blameaza pe sine insusi pentru comportamentul meu de fiinta stupida. Acum, poate ca sunt cea mai mare egoista din istorie tinandu-l langa mine cand evident ii fac rau dar...
-A fost vina mea! Strig la maxim iar spatiul inchis din masina da putere cuvintelor mele. Nu trebuia sa ma imbrac asa si nici nu trebuia sa merg la baie singura. Nimeni altcineva nu e vinovat aici decat persoana asta. Termin confesiunea punandu-mi palma deschisa pe piept.
-Traiesti in visele tale. Imi reproseaza brunetul intinzandu-se pe spate si inchizand ochii total. Tiand lumea exterior la distanta si pe mine o data cu ea.
-Nu ma duci acasa? Ma panichez, vechea preocupare a locului in care ne aflam revenind cu forte proaspete. Aura crede ca sunt la Patt si Iosif trebuie sa ajunga din delegatie in seara asta.
-Te rog, taci, deja ma doare capul. Spoteste el cuvintele, masandu-si podul nasului cu degetul mare si cel aratator.
-De ce mereu trebuie sa fii norul din ziua cuiva? Ma enervez cand vad ca nu-i pasa nici cat apa de sub o besica.
-De ce mereu trebuie sa fii curcubeul din norul cuiva? Rade insa nu e rasul lui. Mama ce ma enerveaza.
-As fi curcubeul din norul tau 24 din 24 daca asta te-ar face sa nu te mai incrunti atat. I-o intorc, batandu-ma pe spate pentru replica ingenioasa de care am fost in stare in circumstantele de fata.
-Ce faci acum? Incerci sa flirtezi cu mine. Ranjeste el deschizand un ochi caprui ca sa ma tina prizoniera.
-Ce?!!? Ma inec in propria saliva, gata sa ma impusc in cap. Nu! De unde ti-a venit ideea, eram doar... eu doar... stiai ca corpul uman foloseste doar 17 muschi atunci cand zameste si 43 cand se incrunta, o sa imbatranesti prematur. Simt sangele urcandu-mi pe gat si pe obraji si peste tot daca e sa o spun pe-a dreapta.
Of frate, pe bune! Masino te rog, inghte-ma! Acum!
-Hey Serban, crezi ca intro zi realitatea ta si visele mele se vor intalni? Intreb eu trista vazand ca nici nu mai da semne ca stie ca exist.
-Nu. Raspunde el simplu si ma doare fizic.
-Atunci nu putem fi prieteni. Mi se rupe vocea.
-Da.
-Da nu sau nu da? Incerc sa imi inteleg spusele dar nu pot.Poate am innebunit de-abinelea.
-Vino aici. Ma cheama el ridicandu-se sa stea normal si lasand scaunul pe spate ca sa am loc.
Nu schitez nici-un gest concentrandu-ma foarte tare sa nu imi plang de mila de fata cu el. Frate sunt pateticaaaa!!
-Ce faci? Ma speri cand sunt luata pe sus ca si cand nu as cantari nimic si pusa in fata scaunului de soferi. Cu spatele rezemandu-se de voland, fata indreptata spre el. Imi prinde o suvita de par si incepe sa o rotesca intre degete.
-Inchide ochii. Imi zice si nu cred ca am avut de ales.
Ascultam cum ploaia batea in geam. Umbrele se plecau peste BMW-ul in care ne aflam dar nu-mi mai pasa. Simteam respiratia calda a lui Serban mai intai pe maxilar apoi pe clavicula. Fire rebele din parul lui imi gadilau usor obrazul, mirosea a tigari si sapun... mirosea bine. Simt nevoia sa ma indepartez dar cand mana lui da la o parte parul din partea mea dreapta, prizandu-l cu cealalta mana undeva la baza gatului nu mai am cum sa ma misc. Respir un aer trist, vrand sa il intreb ce face, undeva in spatele constiintei stiind exact cine e baiatul care ma trata acum ca si cum as fi fost facuta din sticla, dar cand buzele lui calde intalnesc locul unde pulsul se simte cel mai bine, uit toate formulele lui Kirchhoff.
Suma algebrica a... suma... suma cui?
Buzele lui urca usor pana ce se opresc la coltul guri. Oare visez? Parca traiesc o poveste ce s-a sters, am un sentiment ciudat de daje vu. Ca si cum am mai facut asta inainte, ca si cum scriu din nou, povestea pierduta.
Ma atinge atat de binecrescut ca aproape imi vine sa rad. Simt ca ii tremura degetele si parca mainile mele au o minte a lor, se misca si le prind pe-ale lui tinandu-le fixate ca sa nu ma scape, sa nu-mi dea drumul.
E atat de usor incat parca facem asta de ani de zile.
Serban se trage putin inapoi si imi spoteste numele, cred ca e prima oara cand imi spune pe nume si nu faimosul 'Cap de Dovleac'. Nu-mi pasa ca ma sting usor in bratele lui. Nu-mi pasa ca nu stiu ce sa fac ca sa fie bine, imi misc mainile astfel incat se impletesc in parul lui. E tare si moale in acelasi timp. Il trag putin si el imi musca buza iar eu nu stiu cum sa reactionez.
-Stai. Ma desprind de el intr-o miscare si il privesc fix in ochi. Pupilele ii sunt atat de dilatate incat abia daca se mai vad, dar cand clipeste o data ochii lui se intorc la normal doar ca mai calzi decat batranul si nelipsitul iceberg ce ii intuneca privirea constant.
-Ce e acum? Spune baiatul pe o voce diferita cu buzele rosii de la sarutat. Pe mine!
-Serban, tu... tu ma.. adica... tu ma placi.. cumva? Poate? Ma balbai evitand contactul vizual.
-Nu. Vine galeata cu apa rece.
-Atunci de ce, de ce... ? Incerc sa ma dau jos de pe genunchii lui insa el ma prinde de coapse si ma trage mai aproape.
Stiam ca asa o sa fie... stiam ca trebuie sa raman la Kirchhoff si la fizica mea previzibila. Stiam ca nu sunt buna la astea... Problema e ca, cu fizicul lui in preajma, nu-mi prea arde de fizica altcuiva...
-De ce e luna noaptea si soarele ziua?
-Vezi ca te bat! Rad ca sa nu plang dandu-i o palma peste umar.
-Pentru ca voiam sa vad daca esti la fel de dulce precum pari.
-Ha ha ha. Pe bune acum! Incerc sa il fac sa imi raspunda constienta ca cel mai probabil am fata bolnavicios de rosie.
-Ti se pare ca vorbesc pe nebune?
-Acum ce facem? Privesc debusolata pentru a doua oara intr-o singura noapte (vezi daca pleci de acasa fara sa stii unde mergi!) in stanga si in dreapta ca sa nu fiu nevoita sa ma scufund din nou in privirea lui.
-Acum nu facem nimic. Acum tu stai cu mine. Nu mai am chef sa te duc acasa. Taci 2 minute si stai aici. Imi face el semn sa stau pe el, batandu-se cum ai bate un scaun.
Proasta inseamna sa vezi adevarul, sa stii cand cineva minte si tot sa crezi in minciuni. Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
E ceea ce gandesc ascultand cum ii bate inima, incercand sa o fac pe a mea sa bata la fel.