*Foxy Pov.*
- Ai grijă și stai aproape de Harry, da? Promite-mi pentru ca altfel nu te las sa pleci! mi-a spus mama dupa ce tata i-a explicat ca are nevoie de mine la lupta.
- Promit, mama! Te iubesc! i-am șoptit langa ureche.
M-a mai strans inca o data in brate, in modul ei caracteristic. L-am pupat pe frunte pe James și am mulțumit cerului că nu are nicio idee prin ce trece lumea din afara acestei camere, ca nu o sa își amintească mai nimic. I-am primit încă o data pe mama, eroina mea, însărcinată si extraordinar de frumoasă și pe fratele meu, mic, neștiutor și atat de protejat. Daca era ultima data când ii vedeam, avea sa fie un tablou frumos cu care sa raman in cap in ultimele mele momente.
-Trebuie sa mergem! am auzit-o pe Grace, din spatele meu.
Nu stiu cum, dar Grace a reușit sa ii convingă pe Hermione și Ron sa o lase in batalie. Ca și mama, Hermione nu putea lupta. Era un mare dezavantaj, dar nu puteam face nimic. Hermione putea naște în orice moment, sa nu mai menționez ca intrau in joc doua veți, nu doar una.
Conrad era lângă Grace, pregatit si el. Cei mai buni prieteni ai mei erau aici, langa mine, soltati in același război.
- Am auzit de Teddy. mi-a spus Grace cand m-am apropiat de ei. Imi pare rau!
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. am zis eu, mărind pasul.
Langa usa Camerei Necesității, cei trei bărbați, tați și vrăjitori puternici, își așteptau copii cu priviri care încercau sa mimeze siguranță și încredere.
Dacă am pierdut avantajul dat de Hermione, am câștigat un altul pe care tata nu l-a avut prima data. Draco Malfoy, tatăl lui Conrad, era de partea noastră pregatit sa elimine pentru totdeauna pericolul din viata fiului sau. Cel mai probabil pentru asta luptau, pentru copii lor. Ironic, si noi luptam pentru ei.
- Vigilența continuă! l-am auzit pe tata spunându-ne.
Am dat toti trei din cap si ne-am scop baghetele, pregătiți pentru orice ne rezerva viitorul.
Pe holurile Hogwarts-ului era iadul si nu numai pentru ca aveam morti in castel. Toata lumea fugea si tipa vrăji. Era o zarva totală.
Am inceput si noi sa ne îndeplinim rolul si ii ajutam pe cei in primejdie, în lupta cu vreun Devorator al Mortii. Tata era in stângă mea, dar ceilalți au dispărut nevăzuți. Grace trebuia sa stea cu Ron, in timp ce Conrad trebuia sa ramana cu Draco. Aveau sa fie in regula. Aveam sa castigam lupta asta. Trebuia!
Lupta langa o colega de la Ochi de Soim împotriva unei creatori oribil de urate cand capul mi-a fost paralizat de un tipat intens.
Am uitat ce vraji trebuia sa folosesc, m-am retras intr-un colt si m-am prăbușit langa un perete.
Era un tipat atat de intens de durere, dar nu stiam al cui putea fi. Cap de Mort? De ce ar tipa? Pentru cateva secunde am închis ochii ca apoi sa ii deschid repede, simtind o pana pe obrazul meu.
- Esti grozavă in modul de luptătoare, sa știi! mi-a spus el, cu un zambet trist.
- Ce cauți aici?
- Trebuita sa te mai văd o data ca totul sa se sfârșească si sa iti transmit un mesaj.
Eram naucita. Nu avea nici cea mai vaga idee ce cauta Teddy in fata mea.
- El te vrea pe tine. Susține ca ai o anumita putere, ca ești un Pion al Mortii, orice ar însemna asta. Dacă am înțeles bine, ești arma de care are nevoie ca să câștige lupta asta. Afla ce te face specială si ai câștigat jocul. Nu ma dezamăgi, Foxy! Te iubesc!
Si-a lipit buzele pe obrazul meu si a dispărut prea repede cat sa ii mai pot spune ceva.
Am început usor, ușor sa ne luptam. Sper sa va placa capitolul si nu uitați de pareri si voturi. Ma ajuta mult. Ce părere aveți despre tot ce s-a intamplat? Dar despre intoarcerea lui Teddy? De care parte este? Va pup si stay safe!