Focul mare ardea trupurile neînsuflețite ale dușmanilor. Barbatii urlau de veseli, invartindu-se in jurul flacarilor. Femeile si copii trebaluiau prin case, gatind cele mai bune mancaruri pentru a-si răsplăti sotii si tații . Razboiul se terminase cu castigul regelui Kononis. Victoriile lui erau renumite in toata lumea.
De la geamul mare, privirea ageră a împăratului ii analiza pe săteni fericiti. Era un barbat înalt și mândru, un barbat cu dragoste de popor, un barbat puternic si curajos, un barbat sincer si matur. Parul lui de culoarea carbunilor era mereu ciufulit, dar intr-un mod ce atrăgea chicotele domnișoarelor nemaritate, care sperau cu ardoare sa devina regina infernului; ochii lui verzi înfloresc noaptea ca doua scantei, in timp ce buzele lui rosii ca petalele trandafirilor stralucesc sub lumina soarelui arzător.
-Domnule, trupurile au fost arse pâna au devenit cenusa, acum le aruncam in raul de la marginea padurii? un soldat isi apleacă capul cu politete, luând pozitia pe care o invatase la antrenament.
-Da, sa nu ramana nici urma de razboi, casele sa fie reparate, drumurile sa fie curățate si sangele sa fie spalat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat! vocea lui puternica tuna, asezandu-si bratul pe manerul scaunului. Si cheama-mi parintii, spunele ca este o urgenta!
Parintii lui, Harry si Janett si-au luat vacanta, cutreierand tot globul pamantesc. Considerau ca si-au indeplinit datoriile pe care le aveau fata de fiul lor, si acum era momentul sa petreacă putin timp fara ca cineva sa-i deranjeze; asa ca Kononis domnea de 5 ani peste regat. Cunoaștea poveste de iubirea a lor, dar niciodata nu-i fusese spus totul; in interiorul lui simțea si el nevoia de dragoste a unei femeia, dar bloca asta si o schimba cu nevoia de lupta.
Nu dupa mult timp, cei doi îndrăgostiți apar veseli, imbracati in haine de plaja, tinandu-se de mana si privindu-se tandru.
-Ce s-a intamplat? Tocmai puneam un blestem pe o domnisoara putin prea interesata de tatal tau, mormaie Janett suparata.
-Am doborat regatul din nord-vest, am nevoie de parerea tatei; din perspectiva mea am iesi mai profitabil daca am încheia o alianta cu regele Jamosini; are un popor puternic si ar omora multi soldati de ai noștri daca am provoca un razboi.
-Într-adevăr, este un barbat puterinic si ne-ar putea aduce pieire cum am putea face si noi. Inconjoara-l cu teritoriile tale, nu va avea de ales decat sa ajunga la o intelegere, atunci va fi presat de cetatenii lui, termina Harry de spus, incercuind urmatoarele ținte de pe harta.
Greseala lui Lucifer a fost ca a împărțit pamantul si le-a dat in grija mai multor oameni de incredere, care s-au dovedit dupa a fi niste șarlatani care doreau doar teritoriu. Acum totul e impartit pe bucatele, iar dorinta tuturor era aducerea intr-un intreg pe care sa-l conduca fiul moștenitorului îngerului cazut.
Dupa amiaza, cand toate apele s-au linistit si toata lumea era fericita si calma, Kononis decide ca s-ar putea distra calarindu-si frumosul armasar. Coama lui de culoarea cenușei zbura in bataia vantului, in timp ce copitele lui mari si puternice isi conduceau stăpânul spre adevarata relaxare. Un cal puternic, demn de omul care-i sta in sa, un cal fara de asemănare, un cal cu o viteza incomparabila si cu o compasiune pentru calaret enorma.
Opriți pe pasune, barbatul descaleca elegant si elibera calul, asezandu-se pe iarba moale. Erau singurele lui monente de liniste, singurul timp pe care si-l putea aloca propriei persoane. Se simțea batran, batran psihic, simtea ca neputinta il acapareaza din toate partile. Desi fusese crescut intr-o familie iubitoare, maturitatea il izbise cum o piatra loveste puternic apa unui lac. Sufletul lui era distrus, nu cunostea iubirea unei femeie, nu stia cum sa iubeasca o femeie. Aventurile lui erau nenumarate, dar in niciuna nu pusese sentimente. Voia sa doarma langa o femeie fara sa fie dezbracata, voia sa stranga in brate pe cineva care-l iubeste si fara statutul pe care-l detine.
Botul umed al calului se aseaza liniștitor pe umărul tânărului. Simtea durea pe care o emana, dar din pacate neputinta grairii il impiedica sa-l incurajeze.
La o distanta de cativa metrii, o domnisoara culege visătoare flori albastre, pe care mai apoi le aseaza intr-un cosulet impletit. Parul ei roscat stralucea in lumina soarelui palid, in timp ce ochii ei negrii priveau melancolici păsunea. Era mica de inaltime, mult mai mica decat Kononis, era palida si pistruiata. Corpul ei maruntel, dar totusi bine dezvoltat ii arata barbatului ca avea cu putin peste douăzeci de ani. Avea o îmbrăcăminte simpla, o bluza alba cu o pereche de pantaloni ce-i erau putin mai lungi decat genunchii. Simtindu-se privita, isi ridica privirea si se strâmbă ca un copil. Se îndrepta cu pasi rapizi spre barbat, punandu-si suparata mainile in sold.
-De ce te uiti la mine? vocea ei subtire întreba suparata, starnindu-i lui Kononis un zambet strengar.
-Pentru ca mi-ai aparut in raza vizuală, raspunde carcotas.
-Asta nu-ti da dreptul sa ma privesti ca un bou in calduri! replica ei venise ca un dus rece.
Pana si calul se oprise din păscut si o privea usor uimit cum batea din piciorul drept. Dar in schimbul replicii acide, barbatul ii spune calm si raspicat:
-Stii macar cine sunt eu?
-Poti fi tu si nepotul lui Lucifer, nu-ti da dreptul sa te uiti ca un psihopat. Voi, barbatii din ziua de azi, niste needucati cu diploma! mormai si facu stanga imprejur, plecând grăbită.
Din acel moment, împăratul dorea sa afle cat mai multe informatii despre fata cu florile albastre.
Buna, sper ca nu v-am dezamăgit cu noul capitol. As dori niste sfaturi, niste păreri si idei, daca cineva este dispus sa le ofere!