Ai tu grijă de el!
După ce Kyra adormi, cu greu, cuvintele lui Matt încercând să o ţină trează, liniştea se aşternu asupra camerei. Ninsoarea începu mai tare, acoperind oraşul luminat de lumina zilei. În sufragerie, Alexis şi Alexander dezbăteau şi încercau să găsească soluţia.
- Mă doare capul, oftă Alexander, lăsându-se să cadă pe canapea.
- E vina secretarei, îşi dădu cu părerea Alexis după câteva ore de gândire intensă.
Auzind de secretară, Alexander se ridică în capul oaselor, întrebând dacă e drăguţă. Voia să destindă atmosfera, dar în schimb se alesese cu o pernă în faţă din partea iubitei sale. Dând perna la o parte, Alexander îşi trase "propietatea" peste el, încercând pentru două minute s-o facă să tacă. Îl durea capul, iar atâta gândire îi amplifica această durere. Alexis se lăsă cuprinsă în capcana tânărului, punându-i în faţă mii de argumente pentru care ura secretarele. Vrând un pic de linişte, doar atât, se răstogoli, astfel încât Alexis ajunse să simtă gustul canapelei.
Din cauza zăpezii, traficul era insuportabil. Austin stătea pe bancheta din spate, bine legat de scaun, în timp ce Matt fredona voios colindele de la radio. Astăzi a făcut rost de un contract profitabil.
- Ştii, Austin, mama ta se va bucura de ce îi va aduce Moş Crăciun, dar să nu-i spui, e secret!
Băieţelul îşi ascultă tăticul, neînţelegând o iotă. Începu să dea din mânuţe, urmărind cum imaginea se schimba încet.
Kyra se hotărî într-un final să iasă din cameră. Ca să nu se gândească la întâmplarea de azi, deşi ştia că nu avea cum să scape de ea, începu să gătească o ciorbă de perişoare. Era preferata ei, dar şi a lui Matt. Se opri cu cuţitul deasupra cărnii, lacrimile începând să se scurgă pentru a nu ştiu câta oară pe ziua de azi.
Uşa de la intrare se deschise, Matt anunţându-şi prezenţa lui şi a copilului. Alexis veni rapid şi-şi luă verişorul, ştiind că urma o ceartă la care Austin nu trebuia să fie martor. Matt intră în bucătărie, zâmbind la vederea unei soţioare aşa de harnică. Dădu s-o ia în braţe, dar aceasta se feri. Simţind că ceva nu e în regulă, o obligă să se întoarca cu faţa spre el, astfel putând să îi observe lacrimile. O întrebă ce s-a întâmplat, de ce plânge, dar aceasta plecă spre dormitor. Matt fugi după ea, dar uşa închisă îi despărţi imediat. Începu să ţipe, să dea cu pumnii în uşă, dar după două ore de implorări, renunţă.
Se lăsă să cadă, lipindu-şi spatele de uşă. Îşi luă capul în mâini, încercând să înţeleagă ce se întâmpla cu Kyra. Observă o bucată de hârtie odihnindu-se pe podea şi o ridică, despăturind-o. Era adresa firmei lui, dar ce cauta pe hol? "Poate...poate Kyra a venit azi la birou. Dar ce s-a întâmplat? De ce e aşa supărată?"
Fără a mai sta pe gânduri, ieşi în cea mai mare grabă, lăsând-o pe Alexis pentru a doua oară nedumerită. Era deja sătulă, aşa că se întoarse în sufragerie, unde Alexander se juca cu cel mic.
- Vreau să văd înregistrările audio şi video a camerelor de supravegheat de lângă biroul meu, spuse aspru Matt, când intră în clădire.
Angajaţii se opriră din lucrat, uitându-se cu frică la şeful lor. De când lucrau la această firmă, nu l-au mai văzut aşa supărat. Nici gardianul nu îndrăzni să spună ceva, secretara încercă, dar a fost redusă la tăcere de privirea rece şi tăioasa a lui Matt. Bărbatul intră în birou, aşteptând să-i fie aduse acele înregistrări. Vrând să vadă de ce durează atât de mult, ridică receptorul, dar tocmai atunci intră un angajat cu casetele cerute. Matt mulţumi, apoi îi ceru să-l lase singur.
Puse caseta, fiind atent la orice detaliu din momentul în care Kyra intră în clădire. Îi analiză fiecare mişcare, vrând să găsească motivul supărării. Când apăru imaginile cu ea şi secretara, dădu volumul înregistrărilor audio la maxim, încercând să desluşească conversaţia dintre cele două. Când secretara spuse că ea era soţia lui, rămase mască. O văzu pe Kyra intrând la el în birou şi puse caseta de la camera de supravegheat ce era în încăperea respectivă. Când auzise întrebarea şi răspunsul pe care-l dăduse, îi veni să se arunce pe geam.
Cum putea fi atât de prost? Ea n-a văzut că vorbea la telefon? Defapt, nu putea să vadă. A fost tâmpit că şi-a pus casca în ureche. Ce? Îl durea mâna dacă ţinea un amărat de telefon? Şi cum de n-a simţit-o intrând? Acum, să fim serioşi, a simţit-o când a intrat asemeni unei feline, a unui ninja, în baie peste el şi acum? Se dădu cu capul de birou, înjurându-şi instinctele tembele, apoi ieşi din birou, convins că avea cum să-şi dovedească nevinovăţia. Luă şi caseta ca dovadă, ştiind cât de încăpăţânată putea fi uneori Kyra. Se opri în faţa secretarei, încercând să-şi calmeze nervii.
- Eşti concediată!
În aceste două cuvinte se putea simţi răceala, supărarea, toate sentimentele care se zbăteau în Matt ca să iasă. Porni spre ieşire, ignorând rugăminţile şi scuzele secretarei.
Asigurându-se că n-avea cum să dea de Matt, Kyra ieşi din cameră, ştergându-şi cu mâneca bluzei rămăşiţele lacrimilor. Se întoarse în bucătărie, apucându-se din nou de ciorba de perişoare. Matt intră în casa, ducându-se direct în cameră, punând la cale dovada nevinovăţiei sale. După ce se asigură că totul era bine, ieşi spunându-şi rugăciunea. Se opri în faţa uşii, spionând-o. N-avea cuţitul în mână sau orice alte obiecte ce puteau fi folosite împotriva lui, înafara tigăii. Înghiţi în sec şi se îndreptă către ea cu paşi apăsaţi.
Kyra simţi pe cineva în spatele ei, dar înainte să se întoarcă, se trezi luată pe sus. Matt o trânti pe pat, ridicându-se să închidă uşa, apoi vârî cheia în pantaloni. Kyra vru să comenteze, dar se trezi cu acesta peste ea. Încercă să-l dea la o parte, dar fără succes. Privirea îi căzu pe televizorul aprins. Urmărea imaginile derulându-se una câte una. În momentul în care zări imaginile din biroul lui Matt, vru să închidă ochii, dar bărbatul de deasupra ei n-o lăsă.
- Nici nu ştiam c-ai venit la mine, şopti Matt, lăsându-şi greutatea asupra corpului fragil de sub el. De ce ai fugit? De ce n-ai rămas să mă cerţi, să ţipi...? De ce? Uită-te bine! spuse dur, faţa neexprimând niciun sentiment. Vorbeam la telefon, nu ţi-am răspuns ţie! De ce? De ce n-ai încredere în mine? o întrebă, domolindu-şi vocea şi ştergându-i lacrimile ivite.
Kyra nu-şi dădea seama, era prea confuză. Cum vorbea la telefon, dacă ambele mâini le avea la spate? Stătu câteva clipe pe gânduri, apoi îşi dădu seama. Căşti! Lui Matt îi plăcea să vorbească prin căşti! Îşi ridică privirea înlăcrimată către el, implorându-l s-o ierte.
- Nu e vina ta! spuse acesta, odată ce îi întâlni privirea. Eu sunt de vină! Dacă nu vorbeam la telefon prin căşti, poate...
- Nu, îl opri ea, trăgându-l mai aproape de ea. N-am avut încredere în tine! E numai vina mea!
Ştiind că aveau s-o ţină până la Crăciunul trecut cu a cui e vina, Matt o sărută uşor, ridicând colţurile bluzei.
- Stai....Austin unde este? întrebă Kyra, ştergându-şi lacrimile.
- Cu Alexis, răspunse Matt dând s-o sărute.
- Poftim? Cu Alexis? Cum poţi să-l laşi cu ea, vrei....
- Lasă că o noapte nu-i strică!
- Matt!
- Ce trebuie să mai facă un bărbat pentru o noapte cu soţia lui? Mai vreau un copil şi de data asta nu scapi!
Kyra înroşi, încercând să scape, dar Matt îi dădu deja bluza jos, îndreptându-se către sutien.
- Te denunţ la poliţie pentru viol, perversule! încercă Kyra să-l ameninţe, deşi ştia că nu va merge.
- Desigur, iubire! Data viitoare poţi fi o poliţista rea şi sexy şi eu voi fi criminalul ce trebuie pedepsit. Dar data viitoare! Acum, vei fi doar soţia mea!
Kyra se strâmbă, lovindu-l destul de tare cu genunchiul în stomac, astfel reuşi să scape. Se ridică din pat pornind către uşă. Dădu s-o deschidă, dar era blocată. Se întoarse către Matt care stătea provocator pe pat, arătând spre pantaloni. Kyra înroşi şi mai tare, nevenindu-i să creadă cât de pervers a putut să devina. Inspiră şi expiră adânc. Se apropie de el, împingându-l pe pat. Se urcă deasupra lui, începând să-l sărute de la baza gâtului până la buric. Încercă să-i desfacă pantalonii, dar tocmai atunci Matt se răsuci, ajungând deasupra ei.
- Mă crezi chiar atât de prost? Kyra, te cunosc de ani buni! Crezi că nu ştiam că vrei să iei cheia şi s-o tuleşti?
Rânji spre ea, vrând parcă s-o devoreze. Kyra începu să-l lovească cu pumnii în piept, dar acesta o opri, afundându-şi faţa în sânii ei. O muşcă de cel drept, mâinile îi umblau flămânde pe tot corpul ei, trasând conturul şoldurilor, feselor şi a coapselor, apoi întorcându-se de unde au plecat. Una şi-a lăsat-o să se joace cu coapsa fetei, iar cealaltă şi-a înfipt-o în părul ei. A continuat să coboare spre buricul ei, limba lui gustând cu poftă corpul făpturii de sub el.
- Unchiule, deschide! Austin, plânge! ţipă Alexis, dând doi pumni în uşă.
Matt o ignoră, asvârlind pantaloni Kyrei pe podea. Aceasta încercă să-l oprească pentru a se duce la Austin, dar bărbatul mârâi.
- Ai tu grijă de el! Avem treabă acum! strigă, enervat că era întrerupt pentru a o mia oară.
Se întoarse cu faţa spre prada lui, dar se trezi sărutând perna. Kyra îşi trase un halat şi înşfăcă cheia, apoi ieşi, îndreptându-se către Austin. După ce îl linişti şi îi dădu să mănânce, îl lăsă pe mâna lui Alexis şi a lui Alexander, întorcându-se înapoi în cameră. Era întuneric, aşa că trebuia să aibă grijă. Se aşeză pe pat, trăgând plapuma peste ea. Simţi două mâini trăgând-o spre prădător, buzele umede începând să-şi lase amprenta pe gâtul ei.