*Foxy Pov.*
Ma simțeam obosită psihic. Nu ma simțeam in stare sa gândesc sau sa vorbesc. Eram imobilizata. Eram terminată... pentru ca nu poți sa trăiești fara o inima, iar a mea era sub talpa nemiloasă a lui Teddy.
- Nu... Nu... Nu... era tot ce scoteam pe gură, fără sa imi iau privirea de pe semnul întunecat.
- Foxy,... a început el, dar l-am oprit imediat.
- Nici măcar sa nu te gandesti sa folosești replica Lasa-ma sa-ti explic. E patetica. La fel ca tine acum.
A vrut sa se apropie de mine, dar eu am fost mai rapida. Mi-am scos bagheta la vedere și am indreptat-o spre el. Nu aveam de gând sa par fara apărare. Chiar dacă eram distrusă, trebuia sa raman puternica.
O lacrimă mi-a căzut lent pe obraz. Nu am oprit-o. Am lasat-o să își continue drumul pentru ca îmi plăcea sa vad in ochii lui Teddy aceeași durere pe care o simțeam si eu.
- Te rog, nu plânge, Foxy! Te implor, nu ma distruge asa! a spus el pe un ton rugător.
- Tu m-ai distrus primul.
Nu ma asteptam ca acele cuvinte sa aibă un atat de mare efect asupra mea. El m-a distrus primul. Cand a venit in viața mea și mi-a dat-o complet peste cap. Cand a stat cu mine pe acoperiș. Cand m-a părăsit. Cand s-a intors. Cand am crezut ca avem i sansa. Acum, când îmi demonstrează ca nu ma iubește, ca am fost doar parte dintr-un joc. Un pion.
- Nu am avut de ales.
- Mereu avem de ales, Edward! am țipat eu, pierzându-mi calmul.
Si m-am întors la Edward din nou, pentru ca asa il chema cand se departa de mine.
- Ar trebui sa pleci. Te voi raporta înainte sa ai timp sa scapi. Iti dau un avans.
- Nu am nevoie de un avans. Am nevoie sa ma asculți.
Am continuat sa imi sterg lacrimile de pe fața și sa nu îl scap din priviri, chiar daca sangele in mine ardea, plin de agonie si suspine.
- Te implor, iubito!
- Nu pot sa cred ca ai atat de mult tupeu încât sa imi spui asa. Am încetat sa fiu iubita ta in momentul în care semnul ala a apărut pe mana ta.
Lacrimile s-au adunat și în ochii lui, dar nu le-a lăsat sa cadă.
- Te iubesc, Foxy! Chiar și atunci când nu ma crezi. tristetea plutea in vocea lui. Mai ales atunci.
Nu mi-a dat sansa la replică. A dispărut intr-o negură, specifica Devoratorilor Mortii. A fost momentul exact în care un ras asurzitor mi-a atins timpanul. Era sigur o femeie. Printre râsete puteam auzi L-am ucis pe Sirius Black! L-am ucis pe Sirius Black!
Nu m-am oprit din alergat. Era o singura persoana care ar fi putut sa facă o asemenea afirmație si nu era pregătită sa o infrunt. Nu singura. Nu acum, in starea în care eram. Am intrat in biroul tatei. Se ținea cu mâinile de cap, parca cautand soluții.
- Ati auzit și voi? am intrebat in camera.
Toti cei prezent au dat negativ din cap. Sunetul se oprise. Capul imi juca feste?
- La ce te referi? m-a intrebat mama.
- La nimic. Probabil mi s-a părut.
Am venit in fata tatei si l-am confruntat cu privire la cealaltă problema, cea care imi dadea niciun moment de a-mi reduce pulsul la normal.
- Spune-mi ca e sub acoperire. Spune-mi ca tu l-ai trimis. Spune-mi ca nu face ce cred eu ca face. am lăsat din nou lacrimile sa ma acapareze.
- Foxy, nu iti pot citi gândurile. a fost tot ce mi-a răspuns tata.
- Teddy e Devorator al Mortii. dau eu loc liber bombei care avea sa ne zdruncina tot ce clădisem.
Un capitol cam întârziat și cam târziu, dar sper sa va placa. Va astept cu nerabdare parerile. Nu uitați sa treceți cu un vot și o parere și la noua mea carte (VOGUE). Daca merge bine și acea carte, sunt motivata sa pun și la ceilalte carti next ( mai ales aceasta) . Va pup și stay safe!