* Foxy Pov. *
Trecuseră doua zile de când am fost externata din Aripa Spitalului, dar Cap-de-Mort nu mi-a dat timp să îmi recapat forțele. Seara de seara era in mintea mea. Seara de seara simteam ca o sa mor.
Nici faptul ca nu îl aveam pe Teddy aproape nu ajuta. Era din ce in ce mai ocupat cu treburile sale de profesor încât avea foarte puțin timp sa ne vedem. Nu imi spunea, dar vedeam pe fata lui ca era îngrijorat. Nu stiu ce ii provoca starea asta, dar cu siguranță nu era simțea bine. Am încercat sa il intreb, dar ma expedia imediat.
Eram pe terenul de Vajhat când am vazut-o pe Tonks, facandu-mi semn să mă apropii de ea. Nu stiam daca sa ma panichez sau nu. Era Tonks, pana la urma, nu vreun dragon.
- Buna, draga mea! Ai puțin timp liber? ma întreabă ea, cu zâmbetul pe buze.
- Da, sigur. ii raspund. Imediat ce fac un dus după antrenament sunt libera.
Ea a dat aprobator din cap si mi-a spus ca ma așteaptă în fata castelului. Cred ca am făcut cel mai rapid dus din viata mea.
- Nu vreau sa te rețin mult, doar ca am observat ca e ceva in neregula si eram curioasa ce este. imi spune Tonks dupa ce ne reîntâlnim.
- Noi doi suntem bine, dacă asta era întrebarea subtila. Si eu am văzut ca se intampla ceva cu el, dar nu știu ce. Te voi anunta daca aflu ceva.
-Multumesc, Foxy! Tu ești bine?
- Da, sunt bine. Incerc sa imi mențin sănătatea mintala.
Zambetul lui Tonks mi-a făcut ziua mai buna. Poate pentru ca seamănă atat de mult cu al lui Teddy, pe care nu l-am mai văzut de câteva zile.
- Traim niște vremuri ciudate.
- Foarte ciudate. aprob eu.
- Inca nu imi vine sa cred ca suntem aici. Eu si Remus. Cred ca am spus asta de mult prea multe ori.
- E adevărat. E o minune ca sunteți aici.
- Si un blestem. continua ea.
Are dreptate. Faptul ca sunt aici poate fi dăunător. Sunt aici, dar pentru cat timp? Ii vom pierde din nou? Vor putea rămâne cu noi?
Mergand cu Tonks, nici nu mi-am dat seama când ne-am întors în biroul tatei. Normal ca s-au inmultit si persoanele din el. Parca era o adunătură pentru cei întorși in rai.
Pe canapea, mama vorbea cu o femeie la fel de roscata ca si ea. Nu am identificat-o imediat, ci doar după ce si-a ridicat privirea spre mine. Era bunica fara dar și poate. Nu am facut niciodată cunoștință, dar o forță ne-a făcut sa ne apropiem intr-o imbratisare stransa.
- In sfarsit imi îmbrățișez nepoata. imi șoptește langa ureche.
O strang si mai tare și am simțit inca o pereche de brate. Bunicul era si el in îmbrățișarea noastră. Dupa ce ne-am departat i-am văzut langa tata. Pareau sa fie de aceeași vârstă. Bunicii mei au venit și eu la petrecere.
***
Era seara când am terminat de vorbit cate-n luna si-n stele cu bunica. M-am gândit ca as fi putut sa ii fac o vizita lui Teddy, sa vad dacă e bine.
Am intrat fara sa bat, vrand sa il iau prin surprindere si se pare ca am reușit. A înlemnit cand m-a văzut. Era fara tricou și a fugit imediat sa își pună un hanorac pe el.
- Stii ca sunt iubita ta, nu? Nu e o crima daca te vad fara tricou.
Nu a spus nimic. Foarte necaractristic Teddy. Mereu răspundea la vreo replică de genul. M-am apropiat de el și am vrut sa ii pun mâinile peste ale lui, dar a tresarit imediat.
- Ce se întâmplă cu tine? întreb eu confuză.
- Nimic. Sunt bine.
Atunci am văzut o rana pe interiorul antebrațului sau drept. Am văzut disperarea din ochii lui cand a observat ce am văzut.
- Te rog, nu te apropia. ma atenționează el, dar e deja prea târziu.
Nu rana era cea care m-a făcut sangele sa se oprească, ci Semnul Intunecat pe care îl avea pe mana.
Nu m-am mai distrat de mult cu un Semn Intunecat. Mai exact, de la E interzis sa te iubesc. Sper sa va placa capitolul si ca v-am pus puțin pe jar. Va astept cu drag parerile.
P. S. Am postat o carte noua, numita VOGUE si m-ar ajuta mult o parere. Va pup si stay safe!