E abia joi. Nu îl mai vreau ca profesor îndrumător, deși mor pe dinăuntru de nerăbdarea întâlnirii cu el. Nu mă doare deloc capul de la vinul de aseară pe care l-am băut cu Daiana.
Am plâns azi noapte, dar nu rău... sau, ba da, am plâns mult și rău. Nu m-am putut gândi la altceva, decât la el. E tare ciudat pentru mine pentru că nu am mai trecut prin asta. De obicei, eu am dat papucii și probabil că d-aia nu am suferit așa mult după vreun fost iubit. Astăzi am oră seara, la 17:30 și e abia 10:35. Daiana și Adrian au plecat de dimineața, deci sunt singură până la ora 12. Simt că înnebunesc.
Mă îmbrac repede cu o pereche de blugi luni și un pulover gri închis, îmi iau teneșii și plec cu mașina la un mall mai apropiat. Parchez imediat și mă plimb, uitându-mă la vitrinele cu haine care nu mi se par foarte frumoase.
Ajung exact unde voiam. Librăria din mijlocul mallului, unde pot să citesc liniștită și să beau o ciocolată caldă extraordinară. Caut o carte, pe care am mai citit-o, dar pe care nu o am aici, ci este acasă, o găsesc și mă așez la o masă pentru două persoane. Un băiat îmi ia comanda și pleacă, lăsându-mă singură cu gândurile mele.
Înainte să te cunosc a lui Jojo Moyes este cartea mea de dragoste favorită. E pur și simplu perfectă, iar filmul, de milioane! Deschid cartea și o pun pe masă pentru ca să îmi verific telefonul care vibrează. Îl iau și văd două mailuri de la Harry. Oftez cât pot de tare și le deschid. Două documente despre facultate. Citesc câteva îndrumări pe care le oferă el studenților și închid telefonul.
— Aici se citește, nu se stă pe telefon! îmi spune băiatul care îmi aduce ciocolata și mă uit la el cu o sprânceană ridicată, pentru că nu este același băiat care mi-a luat comanda.
— Mă scuzi de data asta! oftez și îmi pun telefonul în geantă.
— Glumeam! începe să râdă și ridic ambele sprâncene, uitându-mă la el. Ce faci? mă întreabă, așezându-se pe scaunul din fața mea.
— Bine. îi răspund sec și iau cartea de pe masă.
— Peter, încântat! întinde mâna, zâmbind.
— Sophie! îi prind mâna. Vreau să mă eliberez din această strânsoare, dar îmi ridică mâna și o sărută. Zâmbesc puțin curioasă de gestul lui.
— Ești din zonă? mă întreabă, privindu-mă în ochi.
— Da, stau la câteva minute de aici.
— Harvard, nu?
— De unde știi? râd puțin nervos.
— Se poate să fiu în grupă cu prietena ta, Daiana. zâmbește cu gura până la urechi, apoi devine serios.
— Și nu ar trebui să fii la curs acum?
— Ba da, dar nu se face prezența și este prima săptămână.
— Și ești aici pentru că...
— Pentru că aici lucrez.
— Și ai venit la mine pentru că...
— Pentru că te-am văzut de mai multe ori în campus și am vrut să te abordez, dar nu am avut curaj până acum.
— Nu cred! De ce? încep să râd și râde și el, înroșindu-se puțin în obraji.
— Pur și simplu... te vedeam prea ocupată.
— Am înțeles. mă uit la el și îmi arunc o privire și la ceas. A trecut o oră. Eu trebuie să plec, îmi poți aduce nota, te rog?
— Nu mai stai?
— Din păcate, nu... Nici nu am citit mare lucru din ea! îi spun uitând de cartea pe care o am în mână.
— Ia-o acasă! îmi spune și încep să râd.
— Cum să o iau acasă?
— O iei acum și o aduci când o termini.
— Se poate?
— Doar pentru tine.
— Nu, nu! Îți mulțumesc, dar o voi lăsa aici și voi veni în altă zi ca să o continui. îi explic și pleacă.
— Ne mai vedem! îmi spune zâmbind.
Se întoarce repede, îmi lasă nota pe masă și fuge în bucătăria cafenelei. Scot banii și vreau să îi pun în husa de piele neagră, dar găsesc un bilețel:
Din partea casei, pentru Sophie.
Cu drag, Peter
Zâmbesc când văd bilețelul, scot un pix și scriu:
Dragă Peter, nu este nevoie!
Cu dragoste, Sophie
Apoi las banii și plec zâmbind.
Îmi fac o baie fierbinte cam de vreo oră, mă uit peste mailuri ca nu cumva să nu le fi trimis toate informațiile colegilor mei, le explic anumite lucruri celor care au nelămuriri, îmi usuc părul, îmi iau pe mine o cămașă cu dungi și o pereche de blugi, îmi pun niște cercei supradimensionați, o pereche de ghetuțe micuțe și mă machiez cât pot de natural. Sunt gata de plecare.