A explodat în mine fuzelajul
și cad din cer aripi prin picături,
căci am plecat și-am lăsat anturajul
ca să învii ca mortul din Scripturi.
Aer perfid mă doare pe trahee
când plouă-n ochi cu viitor murdar,
dar îi închid și văd calea lactee
când cu doi lei mă tratez din plafar.
Acidul biliar mă roade în instanță
când zâmbete pe chip înveselesc anozii,
deși sunt speriat de viață ca de Cloanță
și singur plâng - ca fără mamă, plozii-;
Cântați, voi popi, dascăli și preutese,
cântați și-apoi beți vinul din "pomane",
vă place să fiți capi în capul mesei,
serviți regește de sclavi pupand icoane...
Tavane verzi și uși liliputane,
bătrâni uscați ce țipă mult și prost,
bețivi pișați de vinul din stacane;
înnebunesc din nou căci nu îmi găsesc rost.
Nu mai accept căcaturi ambalate
în dulci intenții ce ochii ni-i fură...
Eu vreau un univers, nu sare în bucate,
eu sunt liber să trec de geamandură...