Ești capabil să-ți sacrifici corpul
trecându-l prin absenta și dureroasa senzație de
neliniște,
zidită-n emisferele creierului
acolo unde
pentru că nu lași pe nimeni să intre
te simți amorțit, părăsit complet.
Vei aștepta răsărit și apus
pentru ceva ce numai tu îți poți închipui
și poate că într-un final ai să-nțelegi
că totul se învârte,
iar lumea stă pe loc când vrea,
silită totuși să se tot miște
din nou și din nou
asemeni unui carusel defect
peste care nu mai aterizează nicio privire juvenilă.