*Foxy Pov.*
După ce parintii mei au plecat, aveam nevoie de un momentan sa imi limpezesc mintea asa ca am decis sa ma plimb prin castel. Imi placea sa admir arhitectura castelului si sa mai schimb cateva cuvinte cu câte vreo pernalitate din vreun tablou.
Turul meu de astăzi implica și partea in care se aflau dormitoarele unora dintre profesori. Eram pierduta printre gânduri când am auzit ceva căzând in spatele uni uși și niste sunete neobișnuite. Panica a crescut în mine când am observat a cui era camera.
Am deschis-o ușor, pregatindu-ma pentru situațiile cele mai nefericite.
-Teddy? am intrebat eu usor pentru ca nu îl vedeam pe nicăieri.
Dar l-am auzit in cele din ura. Era pe jos cu o mana pe inima și cu cealaltă se sprijinea de birou. Am îngenunchiat imediat langa el și i-am îndreptat chipul spre mine.
-Ce s-a intamplat? am încercat eu sa aflu.
Respirația lui greoaie si pulsul ridicat mi-au dat repede raspunsul. Nu stiu ce i-a provocat aceasta stare, dar primul pas era sa il scot din ea.
-Ai un atac de panica. Încearcă sa iti ții respirația. O sa te ajute.
Am încercat sa o fac o data cu el, dar parea imposibil. Stiam ce simțea. Eram experta in atacuri de panica în ultima perioada. Ii tot repetam sa își tina respiratia, dar nu putea. Bătăile inimii sale parca se intensificau sub palma mea.
-Teddy, te rog. Încearcă!
Acum eu începeam sa ma panichez. Nu stiam ce sa mai fac cat sa il calmez. Am observat ca respira pe gura și acea parte ar fi trebuit acoperita pentru a-si putea tine respiratia.
Mi-am pus mana peste gura, dar starea nu i s-a îmbunătățit. Putea sa respire in continuare cu putere, chiar daca cu puține dificultăți.
Cand am vazut ca ochii lui începeau sa se închidă, am fost sigura ca urma sa leșine. Si asta nu era bine. Trebuia sa il tin treaz.
-Teddy! Teddy!
I-am luat mâna de pe gura pentru a o înlocui cu buzele. Pulsul a început sa ii scadă și respiratia sa se liniștească.
Am stat lipita de el pana când am fost sigura ca pericolul a trecut. Buzele lui si simțeau atat de bine peste ale mele și nu puteam sa nu aprob faptul ca îmi era atât de dor sa le simt din nou. Se simteam ca intoarcerea acasă.
M-am depărtat. Ochii lui erau atintiti intr-ai mei și tensiunea era în aer. Magia era acolo. Si nu vorbeasc de magia care iese dintr-o bagheta.
Tocmai mi-am sărutat profesorul. Trebuia sa rectific asta.
-Probabil vei fi foarte supărat pe ceea ce am făcut, dar nu stiam ce as mai fi putut sa fac. Imi cer sc...
Nu am putut sa termin pentru ca mana lui m-a tras de ceafa înapoi intr-un sarut lent. Dacă primul a fost unul intens, apropiat de cel pe care l-am avut anul trecut, acesta este pura placere. Amandoi savuram fiecare secunda ca și cum știm ca s-ar putea termina la fel de repede cum a si inceput.
Era atât de greșit și totusi se simțea ca el mai corect lucru de pe pământ. Eram ca doi magneți care au o putere de atracție atat de mare ca ar putea crea o adevărată distrugere. Dar în momentul ala nu ne pasa de nimic.
Eram doar noi doi, înconjurați de un sentiment care ne alimenta și mai mult dorința. Desi nu am vrut sa recunosc, mereu am sperat ca viata sa ne readucă impreuna. Aveam nevoie de el ca de aer. El era combustibilul inimii mele.
In sfarsit am scris și eu un sarut intre cei doi. Am așteptat momentul asta super mult și sper ca nu am dat-o-n bara. Va astept cu nerabare parerile si imi cer scuze ca acest capitol nu este mai lung.