Alerg. Alerg cât pot de tare. Îi aud țipetele in urma mea. Probabil acum îi aplică o pedeapsa.
Afara este frig. Foarte frig. Pădurea simt ca ar putea sa ma înghită. Dar eu alerg. Alerg și îmi înghit lacrimile.
Încep sa spun și o rugăciune in gând. Ma rog sa nu ma urmărească. Ma rog sa fie bine. Ma rog pentru ea. Ma rog pentru mine.
Sunt pierdută. Sunt obosita. Sunt singura.
Ma împiedic. Cad și îmi lovesc genunchii. Îmi șterg lacrimile și încerc sa nu ma pierd cu firea. Încerc sa supraviețuiesc.
C-Scarlett? Scumpo?
Tresar și cu o mâna dărâm ceașca de cafea din fata mea. Mama mea se uita cu ochii speriați la mine și pentru câteva minute uitasem ca sunt in bucătărie. Pentru câteva minute iar eram in acel loc și in acea noapte blestemata.
S-Sunt bine! Doar eram prinsă in gânduri!
C-Gânduri? Despre ce?
S-Școală, nimic important!
C-Oh, scumpo, nu trebuie sa te îngrijorezi! Te vei descurca mereu cu orice!
Am avut norocul sa fiu găsită in ziua aceea de femeia care mi-a devenit mama.
Corinne Reinhart a fost salvarea mea și acum este cel mai frumos cadou primit de la viața. Și o ador. Pur și simplu o divinizez. De aceea nu o pot întrista cu gândurile mele negre. Cu trecutul meu care nu îmi da pace.
S- Pot sa merg in camera mea? Am un referat de scris.
C-Poți face orice vrei, scumpo!
Ma săruta pe frunte și încerc sa îmi întipăresc in minte și in suflet fiecare sărut părintesc al sau. Deoarece eu nu am avut parte de asa ceva pana acum trei ani, trăind intr-un orfelinat.
Urc in camera mea decorată după bunul plac și direcția mea este baia. Dau drumul la apa și ma spăl pe fata. Nu este de ajuns ca încă am coșmaruri uneori noaptea. Acum aceste amintiri apar și ziua. Și ma mănâncă. Îmi devorează sufletul.
Dar voi supraviețui. Pentru ca acum am pentru ce sa trăiesc. Pentru ce sa zâmbesc. Pentru ce sa fiu fericita. Acum am o viața. Un loc de care sa aparțin. O mamă. Acum am primit o speranța. Și o sa trag de ea. Și voi uita ce s-a întâmplat atunci.
Voi..voi încerca!
Scarlett Reinhart
Corinne Reinhart