Dimineața
Mă trezesc razele soarelui ce-mi luminau chipul.Mă ridic din pat și merg la baie,îmi fac rutina de dimineață și mă îmbrac așa:
Cobor jos și o vad pe mama așteptândumă pe canapea,ea mă abservă și îmi face semn să mă așez lângă ea. Merg și mă așez lângă ea și aceasta spune:
Mama: Zendaya,o să ne mutăm!*spune ea cu o față veselă*
Eu:Cum?!. De ce?! .Unde?!
Mama:Ne vom muta in Coreea de Sud.
Eu:De ce!?
Mama: Păi vom merge la noul meu soț.
Eu:Ămmm...de ce trebuie să vin și eu?
Mama:Noul tău tată vrea să te cunoască.
Eu:Eu,nu vin !
Mama:So crezi tu ,nu mă interesează dacă vrei sau nu,tu vei veni cu mine !
Eu:Bine.
Mama: Bună fata ,acum du-te și fă-ți bagajul ,plecăm mâine dimineață la ora 4:00.
Nu am mai spus nimic și am plecat sus .
Nu pot să cred că voi pleca. Am început să-mi fac bagajul ,am pus haine, cosmeticele, și tot ce-mi trebuia . După ce am terminat de împachetat mi-am luat pijamalele și , m-am pus în pat.
Dimineața
Mă trezește alarma .Merg la baie îmi fac rutina. Mă îmbrac într-un hanorac și o pereche de blugi negri.Cobor jos și o vad pe mama care mă aștepta:
Eu:Mergem?*spun cu o față nepăsătoare*
Mama:Da, entuziasmata?
Eu:Deloc*și mă strâmb*
Mama:Nu te mai strâmba că ești urâtă.
Eu: Puțin îmi pasă!
Mama:Bine,haide a ajuns mașina.
Înainte să urc în mașină am spus:
"Pa ,casă .Pa ,oraș .Pa , prietenii pe care nu îi am"
Când am intrat în mașină am auzito pe mama cum a spus :
"Doamne ferește ce fată am"
Pe tot drumul spre aeroport nimeni nu a scos niciun sunet.
Am ajuns la aeroport ,am urcat în avion și eu m-am așezat pe loc meu care era cu vedere la geam. Mă așez și îmi pun telefonul pe mod avion, și mi-am scos căștile din buzunarul hanoracului și am auzit această propoziție
"Doar asta știe să facă"-propoziția veni din gura minunatei mele mamă.
Mă întorc către ea și spun:
Eu: ce ai cu viața mea?
Pov.Doamna Lee
O aud pe fica mea cum spune
"Ce ai cu viața mea?"
Și îi răspund:
Eu:Nu am nimic,dar vreu ca când o să ajungem în Coreea să te porți frumos.Nu mai vreau să fii fata rebelă care ești acum, bine?
Zendaya:Ce am făcut să fiu rebelă?
Eu: Zendaya,ai bătut o profesoară acum doi ani aici în Coreea și ai fost exmatriculată.
Zendaya:Haide!atunci avea 15 ani acum am 17 .
Eu:Da,dar nu te-ai schimbat deloc.
Zendaya:Bine!cum zici tu.
Pov.autor
După un zbor de 8 are au ajuns. Când au coborât din avion Doamna Lee , coborâse prima și Zendaya în spatele ei cu fățuca tristă.
Pov.Zendaya
Cobor din avion urmând-o pe mama
Va urma 🙂🙂🙂🙂🙂
_____________________________________
________________________________________
____________________ayrılma________________
Sabah
Yüzümü aydınlatan güneş ışınlarına uyanıyorum, yataktan kalkıp tuvalete gidiyorum, sabah rutinimi yapıyorum ve şöyle giyiniyorum:
(Yukarıdaki resim )
Aşağı iniyorum ve annemin kanepede beni beklediğini görüyorum, beni izliyor ve yanına oturmam için hareket ediyor. Gidip yanına oturuyorum ve diyor ki:
Anne: Zendaya, hareket edeceğiz! * Mutlu bir yüzle diyor *
ben:Ben ne?!. Neden?! .Nerede?!
Anne: Güney Kore'ye taşınacağız.
ben:Neden ben!?
Anne: Yeni kocamın evine gidiyoruz.
Ben: Um ... neden ben de gelmeliyim?
Anne: Yeni baban seninle tanışmak istiyor.
ben:Gelmiyorum.
Anne : İnan bana, benimle gelip gelmemen umrumda değil.
Ben: İyi!
Anne:İyi bir kız. Şimdi toplanın, yarın sabah 4: 00'te yola çıkacağız.
Daha fazla bir şey söylemedim ve yukarı çıktım. Ayrıldığıma inanamıyorum. Toplanmaya başladım. Giysilerimi, kozmetik ürünlerimi ve ihtiyacım olan her şeyi giydim.Bitirdiğimde pijamalarımı çıkardım ve uyumaya gittim.
Sabah.
Alarm beni uyandırır. Tuvalete gidiyorum ve rutinimi yapıyorum. Bir sweatshirt ve bir çift siyah kot pantolon giyiyorum.Aşağı inip annemi görüyorum.
ben:Git?
Anne: Evet, heyecanlı mısın?
ben:Hiç de değil * Diyorum ve yüz buruşturuyorum *
Anne: Merak etme, çirkinsin.
ben:Umurumda değil.
Anne: Tamam. Hadi, araba geldi.
Arabaya bindiğimde, "Güle güle, ev. Güle güle, şehir. Güle güle, sahip olmadığım arkadaşlar." Dedim.
Arabaya bindiğimde annemin "Tanrı bir kızım olmasını korusun" dediğini duydum.
Havaalanına giderken kimse ses çıkarmadı.Havaalanına gittim, uçağa bindim ve pencereye bakan koltuğuma oturdum. Telefonumu uçağa koydum ve kulaklıklarımı sweatshirt cebimden çıkardım.Şu cümleyi duydum: "Yapmayı bildiği tek şey bu" cümlesi annemin ağzından geldi. Ona dönüp soruyorum, "Hayatımda ne var?"
Bayan Lee'ye söyle.
Kızımın bana "Hayatımda ne var?" Diye sorduğunu duydum. Ben de ona söylüyorum:
ben : Hiçbir şey, ama Kore'ye gittiğimizde iyi olmanı istiyorum, şu an olduğun asi olmanı istemiyorum.
Zendaya: Ama beni isyan ettiren ne oldu?
ben:Zendaya, iki yıl önce Kore'de bir öğretmeni dövdün ve okuldan atıldın.
Zendaya:Haydi! Sonra 15 yaşındaydım, şimdi 17 yaşındayım.
ben: Evet, ama hiç değişmedin.
Zendaya: Tamam, dediğin gibi.
Yazar hikayeyi anlatıyor.
8 saatlik bir uçuştan sonra geldiler. Önce Bayan Lee geldi, ardından üzgün bir yüz ifadesi olan Zendaya Bakım geldi.
Zendaya hikayeyi anlatıyor.
Annemin peşinden uçaktan iniyorum ...
Bunu takip edecek ... 🙂🙂🙂🙂🙂