- Dar cred ca noi ne cunoaștem, spuse gânditor Christopher, ațintind-o pe Caroline cu o privire călduroasă.
Nu se așteptase să o găsească acolo, ci din contră, venise cu chef de ceartă pe tatăl său. Dar daca tot reușise să îl observe, avea de gând să o facă să nu îl mai uite.
Se ambiționă deodată. O abordase greșit de destule ori, i-a fost pusă în cale din nou, nu o mai dă în bară și de data asta.
Caroline făcu ochii mari când îl auzi. Își trase mana din strânsoarea sa și îl privi suspect.
- Se poate, dar nu știu exact de unde. Rușinată, aceasta făcea eforturi imense să își aminteasca de unde cunoștea ea această figură. Christopher zâmbi șiret, aruncându-i o privire tatălui său.
- Îmi permiți să îți fur studenta excepțională? Îl întreba ludic pe acesta, cu un mic rânjet ce i se formă pe față.
Tatăl său oftă teatral. În sfârșit, fiul lui nu se mai comporta ca un pămpălău și lua și el inițiativa! Pentru o secundă putea să jure că fetița asta era mult prea mult pentru el.
- Oricum o să o faci și dacă îți zic nu. Exclamă acesta, făcându-le un semn scurt din mâna. Cristopher zambi randiant, mulțumit de ceea ce primise. Iar Caroline fu intrigată de asta.
Îl urmă tăcută, știind un singur lucru. Mai bine îl urma pe el, chiar dacă avea sentimente mixte față de asta, decât să mai stea cu Mark, ghidul ei, care o plictisea teribil cu lucruri pe care ea oricum le știa!