După prezicerile babei Magda, demonii își continuară drumul împreună cu Lilith când Francesco este sunat de cineva și îi lăsara pe restul pentru a se întoarce în cercul lui.
Elijah: Minunat! În sfârșit se întâmplă ceva bun!
***
Francesco: Care-i graba Moarte? E așa important cel pe care mi l-ai adus?
Moartea: Privește cu ochii tăi!
Francesco: Ohhh!
Vespasian: Dă-mi drumul! Nu vreau să stau aici! Nu vreau să devin un copac! Nu vreau sa îmi petrec restul eternității așa!
Francesco: Dar este chiar Vespasian! Copilul lui Lucifer?
Moartea: Îți las hârtiile astea să citești cu ochii tăi de ce se află aici. Eu îmi fac meseria. Putea fi oricine în locul lui. Dar ceea ce faci te caracterizează și îți scrie soarta aici.
Francesco: Mulțumesc. Poți pleca acum, mă ocup de el.
Moartea: Sunt sigur de asta. Ei bine mi-a făcut placere să te cunosc Vespasian! Adio! Poate ne vom mai vedea cândva...
Vespasian: Nu... pot... să... cred...
Francesco: Deci Vespasian, aici scrie că viața ta a fost cam degeaba. Ți-ai dorit să obții numai ce ai vrut, nu comunicai, nu ai iertat... ah spre final vad ca te-ai îndrăgostit, ca ai început să îți faci prieteni... dar cam târziu. Știi cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată!
Vespasian: NU VREAU SĂ MOR! NU VREAU SA FIU AICI! MOARTEA A PĂRUT AȘA DRĂGUȚ POVESTINDU-MI TOATE ASTEA ȘI DUPĂ MA TRÂNTEȘTE AICI!
Francesco: Nu te mai plânge atât... ești un demon, ce naiba! Și eu am treburi importante! Așa că hai în pădure!
Vespasian: Dar -
Francesco: Mișca-te!
Vespasian nu mai zise nimic. Era speriat, trist și nu voia să se afle aici, dar analizând-și acum viața, realizase că ăsta era destinul lui.
Francesco: Închide-ți ochii! Mi se face milă de tine, ahh!
***
Demonii se apropiau tot mai mult de ultimul cerc, cel al trădării. Se făcea însă din ce în ce mai frig. Prin pereții de gheață al castelului se vedeau oameni înghețați. Alții stăteau inconștienți pe jos. Alții încercau din greu să se încălzească, dar locul era un infern de gheață.
Nu după mult timp, în fața lor apăru conducătorul acestui tărâm, Azazel.
Azazel: Ce vă aduce prin aceste ținuturi înghețate, prietenii mei?
Elijah: Ț-ț-ți-aș s-s-spune, d-d-dar poți r-r-ridica oleacă t-t-temperatura? Îmi îngheață c-c-creierul!
Azazel: Am uitat că vouă nu vă place frigul. Sigur, dați-mi voie să vă fac o vrajă pentru a vă amorți simțurile.
Și Azazel își flutură bastonul purpuriu creând o aură de aceiași culoare în jurul fiecăruia.
Azazel: Deci, cu ce scop mă vizitați?
Elijah: Cu scopul de a deschide cercul către următorul ținut.
Azazel: Care e graba? Nu v-am văzut de mii de ani când Lucifer dădea petreceri peste petreceri. Deși recunosc, mi-ar fi plăcut să fim toți.
Cleopatra: Este ceva mai important de atât, decât vizita asta Azazel.
Phlegyas: Copiii lui Lucifer sunt în pericol!
Și cât timp îi explicau lui toate astea, Vespasian își aștepta soarta. Închise ochii și stătea încordat. Avea să îl aștepte o eternitate de chin în care nu se putea mișca și era torturat de corbi care să-i ciuguleasca crenguțele și scoarța. Strânse din dinți așteptând să se transforme într-un copac.
Francesco: Ține băiete! îi întinse o matură.
Vespasian: C-c-ce? îi tremură glasul.
Francesco: Băiete... îl știu pe Lucifer... și ar fi supărat dacă ar afla că te chinui. Totuși ce ai făcut e deja decis și bla bla bla, dar am niște treabă cu prietenii mei. Mă ocup după de tine, bine? Nu te superi, nu? Normal că nu! Ia și matură până atunci! Să nu te plictisești.
Vespasian îl îmbrățișă pe Francesco cu lacrimi în ochi, ca pe un prieten adevărat.
Francesco: Copile... uhh... gata, gata, ești băiat mare, înveți să te maturizezi, stai calm!
Vespasian: Mulțumesc... nu credeam că demonii sunt așa buni...
Francesco: Suntem noi fioroși, dar numai cu cei care merită, băiete... acum, treci la măturat! Să fie lună când mă întorc! Și poate nu te transform într-un copac.
Și Francesco se întoarse grăbit spre prietenii săi care îi explicau încă toate lui Azazel. În timp ce făcea asta, hârtia cu viața lui Vespasian căzuse din haina lui și ateriză pe pământ, aproape de Vespasian.
Vespasian: Ah, stai! Demonule Francesco! dar el dispăruse deja.
Vespasian ridică hârtia și o despături încet, parcă cu frică.
Vespasian: Dar nu ar trebui! spuse mototolind-o. Poate e un test... poate e o capcană sau ceva de rău dacă o deschid... dar poate e ceva ce ar trebui să știu? E viața mea până la urmă!
Nume: Vespasian
Vârstă: 18 ani
Părinți: nu există părinți naturali, adoptat de Lucifer și Proxima
Fapte bune: nu există
Suflet: parțial curat
Iubire: o fată pe nume Monica
Prieteni: familia și câțiva cunoscuți Keven, Wilhelm, Richo, Isaia.
Vespasian: Richo? De când e prietenul meu?
Iertare: nu a iertat pe nimeni, a fost rece si dur cu restul lumii
Vespasian: Offf e și mai groaznic să citesc asta!
Cauza morții: sinucidere în scopul de a salva lumea și prietenii săi
Sentință: Să măture prin al șaptelea cerc.
Vespasian: Ce? Nu asta e sentința!
Nu crezi că ești cam curios de citești toate astea Vespasian? Dacă era o capcană? Dacă te-ar fi transformat în copac? Nu ți se pare momentul să te schimbi? Curiozitatea este un pas înainte. Sper să ne revedem curând!
Cu drag, prietenul
tău cel mai bun
până la moarte,
Moartea.
Vespasian: Nu pot să cred! Cât de norocos sunt! Promit să nu mai greșesc! Mă voi schimba! Voi fi un demon mai bun! Da!
Și se apucă de măturat prin acea pădure, deși nu avea logică ce făcea, era sentința lui până la urmă.