Richo: Ți-ai revenit, speram să mori.
Vespasian: UNDE SUNT? DE CE M-AI READUS LA VIAȚĂ DOBITOCULE! NU PUTEAI SĂ MAI AȘTEPȚI?
Richo: Puteam să te las să mori așa că un mulțumesc era de ajuns.
Vespasian se ridică să caute un ciob, un cuțit, orice, dar Richo îl prinse și îl legă de patul din celula lui.
Richo: Nu mai încerca să te sinucizi imbecilule! Stai și tu cuminte odată! Mă duc să-i zic Lailhei că ești bine, poate nu mori în câteva minute.
Rămas singur Vespasian se gândea ce să facă. Timpul se scurgea și de aici nu putea face nimic.
Vespasian: Saia?
Dar la mână nu mai avea nicio brățară. Era legat și nu putea face nimic.
Richo: Am revenit, mai trăiești?
Dar Vespasian nu spuse nimic. Stătea nemișcat și cu ochii închiși.
Richo: În sfârșit voi putea dormi și eu fără întrebările tale stupide.
Trecuse două ore și el stătea tot nemișcat. Richo s-a dus la el sa verifice dacă mai este în viață. Respira, dar nu se mișca. O chemă iar pe Lailah.
Lailah: Îl legi așa? Ce e cu tine? zise dându-i drumul din cătușe și lăsându-l ușor jos.
Richo: Păi voia să se omoare din nou!
Lailah: Cred doar că nu te place. Poate ar fi mai bine să rămân și eu pe aici...
Richo: Dar îngerul tău ce face? E bine?
Lailah: Nuuuu! Îngerul Rebel-
Richo: Nu vorbi de el aici, te rog... spune-mi în șoaptă...
Lailah: L-a dus în Grădina Înșelătoare și...
Dar în acest timp Vespasian se furișă ușor pe lângă ei, ieși pe ușa celulei și se duse la fereastra. Era închisă însă.
Vespasian: Asta o să doară puțin...
Își făcu avânt și se trânti de sticla geamului care se sparse. La acest sunet cei doi îngeri rebeli s-au întors și au fugit după el să-l salveze, dar era prea târziu, el deja căzuse.
Vespasian cădea acum din turn, de la câțiva metri și admira peisajul. Grădina Edenului, locurile din împrejur. Își aduse aminte de Wilhelm când văzu copacii și își promise că îl va salva. Uitându-se în jos văzu pământul cum se apropie.
Vespasian: Ah... asta o să doară mai mult...
Saia: Ai revenit! Credeam că nu vei mai vrea să ma ajuți...
Vespasian: Dacă știam că băgând-mă în come te întâlneam, o faceam demult!
Saia: Ce drăguț ești Vespasian, dar acum ești înapoi aici...
Vespasian: Nu-i nimic, refac traseul.
Saia: Sau alegi altă ușă și speri să te ducă pe traseul bun.
Vespasian: Ahh, e așa greu... multe uși sunt...
Saia: Știu. Odată ce intri e greu să te întorci. Este un ciclu de uși neîntrerupt. Dar ești puternic Vespasian, așează-te puțin după căzătura ta vom sta mai mult timp împreună.
Vespasian: Pierdem timp Saia! zise el îndreptându-se spre ușă.
Saia: De ce mereu încerci să pari așa dur?
Vespasian: Așa am fost creat!
Saia: Z nu e un demon rău Vespasian...
Vespasian făcu câțiva pași și intră pe o ușă care îl duse în trecutul său întunecat.
Z: Te-ai trezit Vespasian! Credeam că ai murit...
Vespasian: ...
Z: Nu trebuia să faci ceea ce ai făcut! Am vrut doar să văd dacă nu ai frică de nimic, nu trebuia să te sinucizi!
Vespasian: Ei bine nu îmi e frică de nimic! Și nici de tine! Așa m-ai creat, un demon care nu simte nimic! Eu nu voi fi slab ca Lucifer să mă îndrăgostesc de o muritoare și nici slab ca tine, să nu-mi pot atinge idealurile!
Z: Oricine are slăbiciuni fiule. Inclusiv tu.
Vespasian: Nu sunt fiul tău! Orice fac nu îți este suficient!
Saia: Vespasian, e doar o amintire, nu te pierde în ea. Găsește o ușă și ieși!
Vespasian ascultă sfatul ei și se îndreptă spre ușă când Z îl prinde de mână.
Z: Unde crezi că pleci răzvrătitule! Ești pedepsit pentru mofturile astea! Stai aici până îmi înveți harta Infernului!
Cu capul în mâini și ochii dați peste cap începe să-i recite harta lui Z pe de rost. Deodată vede alta pe care scrie Grădina Edenului.
Vespasian: Ce e asta Z?
Z: Harta Raiului, dar n-ai nevoie de ea.
Vespasian: Sigur... deci... după cercul al treilea-
Vespasian din trecut: Scuze Z că am întârzi-
Vespasian: Eu... voi pleca acum!
Zise luând cu el harta Raiului si ieșind pe ușă.
Vespasian: Saia? Fac cumva ceva greșit dacă eu cel din viitor mă văd cu mine?
Saia: Nu Vespasian. După ce ieși pe ușă toți uită ce s-a întâmplat, dacă ești în trecut sau viitor. În prezent s-ar putea să persiste, dar e alegerea ta ce faci, nu?
Vespasian: Da... acum unde am ajuns?
Z: Vespasian? Tu ești?
Vespasian: Iarăși tu? Z, dacă tot pot sa îți spun orice că după uiți, să știi că te urăsc pentru tot ceea ce mi-ai făcut! Și Wilhelm te va omorî oricum! Mi-aș fi dorit totuși să îi ajut și eu, nu să fiu personajul negativ! Așa am fost creat! Urât, singur, izgonit de toți, lipsit de iubire... dar nu e nimic. Voi reuși într-o zi să demonstrez că sunt mai mult de atât! Acum adio!
Z: Vespasian... îmi pare rău...
Vespasian: Ba nu îți pare, dacă mai stau mult mă vei pedepsi! Mă vei pune să mă sinucid, nu?
Z: Credeam că am trecut peste asta...
Vespasian: Du-te și mori Z!
Z: Am fost învins deja de îngerul ăla, ce mai vrei acum? Ai venit să râzi de mine?
Vespasian: Stai ce? Ăsta e prezentul?
Z: Da Vespasian... ai murit și tu?
Vespasian: Din păcate nu, dar tot încerc asta!
Z: Vespasian, chiar îmi pare-
Vespasian: Las-o baltă! Nu-mi mai pasă de nimeni și nimic.
Z: Atunci de ce o ajuți pe Saia?
Vespasian: Tu de unde știi asta?
Z: Pentru că am fost trimiși de Saia. Acum suntem prieteni cu ea.
Saia: Așa este Vespasian, Z nu e un demon rău. A fost nevoie de el ca să evoluați voi. Viața nu e mereu ușoară. Uneori dau drumul la câte o furtună și ea evoluează cum vrea ea.
Vespasian: Deci tu ai creat acest rău?
Saia: Este un rău inițiator. Am avut grijă de voi.
Vespasian: Simt că mi se dezvăluie niște răspunsuri pe care nu toți oamenii le știu. Și pe care mi-as fi dorit să nu le știu... eu am fost creat din același scop? Trebuia să scapi de mine? Voi muri? Sau sunt deja mort?
Z: Vespasian, când te-am creat, ai fost mai mult un obiect de care să mă folosesc pentru a mă răzbuna și a-mi atinge idealurile. Nu credeam că vei învăța vreodată să iubești, să îți pese de cineva, să te afectionezi.
Vespasian: NU IUBESC PE NIMENI!
Z: De ce minți demon nenorocit?! Stii prea bine că atunci când ne îndrăgostit, iubim pentru o eternitate!
Vespasian ieși din cameră.
Alfa: Ce mai face puiul de demon?
Vespasian ieși din cameră.
Karla: Scumpul meu! făcu biata fată și cazu îndurerată la picioarele lui. Acesta statea jos, negru și vâscos. Ce ți-a făcut demonul ăla malefic! Nu pot sa cred așa ceva... săracul de tine...
Și blând îi cuprinse capul în brațele ei pline de dragoste. Îi vorbea cald si plăcut ca orice inima de gheață s-ar fi topit la vocea ei. Vespasian cel din trecut își preschimbă forma în cea de om.
Karla: Cât ma bucur ca te-am găsit... mai avem si alți frați?
Vespasian din trecut: Nu Karla... suntem doar noi 3... din câte știu...
Karla: Îmi e suficient.
Vespasian: Și mai sunt și un mincinos...
Vespasian ieși din cameră.
Gabriel: Niciodată să nu te pui cu mine, demon inferior și murdar!
Și îngerul îl zdrobi cu o rază de lumină pe Sebastian, iar apoi se întoarse către Karla, dar îl zări pe Vespasian cel din viitor, care venea cu Wilhelm.
Gabriel: Ah, ai revenit și l-ai scos și pe ăsta din copac! Cum ai reușit? Știi ceva, nici nu contează, vă voi dezintegra pe amândoi!
Gabriel își îndreptă mâinile către cei doi când Vespasian se puse în fața lor.
Vespasian: Fugiți!
Vespasian din viitor: Ah, nu se poate!
Dar Îngerul Rebel mări doza de putere și Vespasian împreună cu restul fu aruncați până în Grădina Edenului.
Vespasian: Ce se întâmplă Vespasian? Cum pot opri toate astea?
Dar Vespasian din viitor se stingea încetul cu încetul. Era plin de răni în comparație cu el, care era acum păzit de Saia.
Saia: Nu sta mult aici Vespasian!
Vespasian: Spune-mi Vespasian! Trebuie să știu ceva pe viitor? Ceva important?
Vespasian din viitor: Învață... să IERȚI, dobitocule!
Dar nici bine nu zise asta ca o rază de lumină îl spulberă. Era Richo cel care-l ucise.
Iar apoi totul se făcu alb și fierbinte...