e ceva care îi face pe artiști
să nu fie complet mulțumiți
de ceea ce au făcut
chiar dacă ceilalți le repetă
cât de minunat e desenul lor,
romanul lor, cântecul lor
nu pentru că nu ar
avea încredere în ei
ci doar pentru că știau
că se putea mai bine
că în mintea lor,
acel ceva era chiar mai bun
şi e greu să concurezi
cu propria minte,
cu propria imaginație
dar odată am făcut un desen
şi sentimentul ăsta pe care
îl trăiam mereu, dispăruse.
m-am uitat la foaia desenată
și o stranie senzație
de exaltare m-a cuprins
pentru că simțeam în sfârșit
că mi-am transpus ființa în ceva
şi acel ceva chiar era frumos.