-Artemis, timp de doua zile vei sta la Troye.Vom veni si noi pe acolo.Daca stai aici riscam prea mult, intelegi?*spuse Daniel*
-Si Ronald?*intreaba Larra*
-Daca Artemis nu l-a recunoscut, nici Marco nu o va face.Dar ca si precautie, Ronald, trebuie sa porti mereu ochelari de soare.*adauga Troye*
-Bine.*aprobasem eu si Ronald*
-Ma duc sa imi iau cateva haine si plecam, bine Troye?*spun eu*
-De acord.Grabeste-te.*aproba Troye*
*Mi-am luat cu mine ceva machiaj, o pereche de ochelari de soare, o palarie mare si neagra, o geaca de piele neagra, doua trocouri, trei perechi de pantaloni scurti si o rochie scurta, un hanorac si 2 perechi de Converse. M-am imbracat all black.Aveam o rochie mai lunga la spate si mai scurta in fata si o pereche de botine.Cand am venit inbucatarie ceilalti pareau sa fie ingrijorati*
-Ce e cu fetele voastre?*intreb eu*
-Marco sta in gradina, planteaza cate ceva.Daca iesim ne va vedea si te va recunoaste.*spuse Troye*
-Nu este nici o problema.Uitati cum facem.*am urcat pana sus si am adus o peruca neagra, peste mi-am pus palaria si apoi ochelarii de soare negrii si aburiti, astfel Marco nu ma putea recunoaste.Ceialalti au parut surprinsi si totodata usurati sa ma vada.*
-Esti geniala! Cum de nu m-am gandit eu la asta?*spuse Larra*
-Hai sa mergem. *spuse Troye*
*Am iesit din bloc, Marco era in gradina, ne-a observat, s-a uitat la noi si pentru o clipa am crezut ca m-a recunoscut, dar nu.Eram gata sa plecam pana cand Marco a spus ceva.Eram sigura ca ne-a prins.*
-Buna ziua.*spuse Marco*
-Salut!*zise Troye in locul meu.Daca Marco imi auzea vocea avea sa ma recunoasca.Trebuia sa tac*
-Nu cu tine vorbeam*ii ranji lui Troye*.As putea sa stiu cum te numesti, scumpo?
-O cheama Amèlie.*raspunse Troye aproape enervat de insistenta lui Marco*
-Nu vorbeam cu tine.
-E frantuzoaica.Nu stie limba noastra, scuze.* I se adresa Troye*
-Oh.Perfect.Parlez-vous français?
-Asculta frate las-o in pace.*se adresa din nou Troye pe un ton foarte nervos*
-Si cine esti tu mai exact?Iubitul ei?
-Da.*mintii Troye*
-Scuze frate, daca stiam nu ma bagam.
Sunt convins.Pa.
*Dupa ce ne-am asigurat ca Marco nu ne mai poate vedea, am inceput sa vorbim.*
-Troye, esti cel mai tare!
-Tu esti cea care a venit cu deghizarea.
-Da, insa tu nu l-ai fi infruntat si daca nu ai fi fost langa mine jur ca m-as fi dat de gol.Mi-a fost chiar frica pret de cateva secunde.
-Frica? Cand esti langa mine nimeni nu te poate rani.
*Nu stiu daca Troye a vrut sau nu sa spuna asta, si din politete sau nu, pentru mine acele cuvinte au insemnat enorm.Desi stiam deja ce mi-a spus, sa le aud de la el a fost tot ce mi-as fi putut dori.Am zambit larg, si el facand la fel, dar cu greu m-am abtinut sa nu il sarut.Fiecare clipa pe care buzele mele le petreceau departe de ale lui insemnau un chin.Nu stiu sigur ceaa ce simt pentru el, dar important este ca simt ceva.Nu stiu daca il iubesc, dar eu chiar simt ceva.Ramane de vazut ce.Dupa ce l-am pupat pe obraz Troye, a zambit atat de larg si de frumos incat aproape ca am sarit pe el.*
-Bunica si matusa mea nu sunt in oras.Vor ajunge maine seara, si le vei cunoaste.Dar pana atunci il vei cunoaste pe Demon, si asa imi respect si provocarea.Dar ai grija, ti-am spus ca nu este prietenos decat cu persoanele foarte cunoscute lui.
-Bine.Vom vedea noi.
*De indata ce am deschis usa, un Husky mare si blanos a inceput sa latre si sa dea din coada, ignorandu-l pe Troye, si sarind la mine in brate, aproabe doborandu-ma, si lingandu-ma.
-Cum ai facut asta?*ma intreba Troye extrem de surprins*
-Sa fac ce?*ii spun eu mangaindu-l pe Demon*
-Pai de unde sa incep? In primul rand Demon nu m-a ignorat niciodata, mai ales dupa ce am lipsit de acasa cam toata ziua.In al doilea rand el nu este atat de prietenos decat cu persoanele extrem de apropiate.Esti sigura ca nu l-ai mai vazut?
-Sunt sigura.Tin foarte mult la caini, mai ales la cei Husky.Asta este secretul meu.
-Daca face si ce ii spui tu sa faca ma declar batut.*razand*In fine, iti e foame, ai nevoie de ceva?
-Nu, mulțumesc.
-Vrei sa dormi? Esti obosita?
-Numai Daniel doarme odata cu gainile.
-Asta e adevarat.
-Haide in bucatarie.Daca vrei, putem sa mai discutam acolo pana sa dormi.
-Bine.
*De indata ce am intrat am remarcat ca aceasta casa era extrem de frumoasa, curata, ingrijita si spatioasa.Bucataria era foarte mare.Doua ferestre dadeau privire spre un lac.Mobila de bucatarie de langa era in tonuri de rosu si alb.Gresia, masa , si scaunele la fel.Totul era superb.Se vedea ca e mana de femeie in casa.Chiar de doua.M-am asezat pe un scaun la masa.Troye a facut doua ceaiuri la aparat.Mi-a intins unul iar apoi s-a asezat si el la masa.*
-Frumoasa casa.
-Multumesc.
-Deci, cat va fi nevoie sa stau aici?
-Deja te plictisesc?
-Nu! Esti o companie extrem de placuta, dar ma simt prost sa va deranjati toti pentru mine si in plus nu vreau sa pierd cursurile de la scoala.
-Nu iti face griji.Noi suntem prietenii tai si incercam doar sa te ajutam, nu exista deranj.Iar legat de cursuri, stai calma, o sa recuperam.
-Iti multumesc.
-Nu ai pentru ce.Apropo, legat de faza aia cu fostul tau, Marco, daca nu te deranjeaza, ai putea sa imi spui te rog ce s-a intamplat? Stiu ca ai trecut prin multe si ai suferit, daca nu te aimti in stare sa imi povestesti nu imi spune.De fapt uita ce am spus nu a avut roat sa te intreb.
-Este ok.Sm trecut peste.Iti voi povesti.De ziua mea, Marco m-a inselat cu cea mai buna prietena a mea, Miranda, pe langa asta mi-au dezvaluit secrele tuturor si am ajuna de rasul scolii.Am avut niste porecle oribile, si toti se amuzau pe seama mea.Dupa asta, Marco m-a sunat sa isi ceara scuze, sa imi spuna ca nu a fost vina lui, ca Miranda l-a intors impotriva mea si ca el ma iubeste numai pe mine.Eu l-am crezut ca o proasta, pentru ca il iubeam.Am stabilit sa ne intalnim la mine, ai mei erau plecati.Marco a venit, am diacutat, iar Marco m-a sarutat ca si gest de impacare, I-am raspuns,dar pe parcurs simplul sarut dulce al impacarii a devenit din ce in ce mai pronuntat, I-am spus lui Marco ca vreau sa ne oprim, ca nu sunt inca pregatita.El mi-a spus ca sunt atat de proasta si de naiva incat ma va putea avea oricine.Am inceput sa plang si sa tip ca el sa se opreasca, sa ma lase in pace.Mi-a spus ca el vrea sa profote de mine, si ca o va fa e cu, sau fara voia mea.Cu toata forta mea am tipat, astfel incat sa ma auda cineva si sa fiu salvata, si l-am impins.El a venit inapoi spre mine, mi-a dat o palma, m-a tras de par, m-a lovit continuu, I-am spus sa imi dea drumul, I-am spus ca ma raneste, el a spus ca nu ii pasa.Simteam ca eram plina de sange, durerea se simtea oriunde in corpul meu.A inceput sa se dezbrace, iar apoi sa imi dea bluza jos, apoi stiu ca Ronald a aparut in spatele lui si I-a dat cu ceva in cap, el a cazut pe jos, iar eu m-am prabusit plina de sange in bratele lui Ronald.Apoi m-am trezit intr-un spital.Ronald era langa mine. L-am intrebat ce s-a intamplat, mi-a spus ca dupa ce s-a petrecut cu Marco, am stat in coma timp de 3 luni, si nimeni nu avea speranta ca voi mai deschide ochii vreodata.Din cate stiam eu, Marco a fost la inchisoare, dar a iesit pe cautiune dupa 5 luni.Din cate stiam se mutase in Florida.
-Artemis, imi pare rau daca a trebuit sa retraiesti acele clipe oribile datorita intrebarii mele prostesti.
-Estd bine ca m-ai intrebat.Odata si odata tot trebuia sa aflii.Am trecut peste.Nu imi mai eate frica, langa tine ma simt in siguranta.
-Ma bucur ca simti asta!*zambind*.Marco este un dobitoc, dar acum nu iti mai poate face nimic! Ai incredere.
-Am.Pot sa te imbratisez, Troye?
-Evident!
*Imbratisarea mea si a lui Troye era un portal care ducea spre o alta lume, o lume in care nimic din problemele pe care le aveam nu mai existau.Eu si cu el ne tineam unul pe altul atat de strans incat parca dupa aceasta imbratisare lumea avea sa se crape in doua.Acum imi era clar, eu incepeam sa il iubesc pe Troye.Daca nu mi-ar fi fost teama sa il pierd, teama ca m-ar fi refuzat pe pretextul ca abia ne cunoastem...daca ar simtii si el la cel pentru mine*
- Iti este somn?
-Putin.
-Hai sa iti arat unde urmeaza sa dormi.
-Bine.
*Eu si Troye am urcat scarile casei,pe holul lung se aflau foarte multe camere.Troye s-a oprit in fata unei usi albastre, cred ca aceea era camera lui.*
-Usa rosie din capatul holului este baia.Camera de langa, cea cu usa mov, este camera in care vei sta tu.Daca nu iti place, o poti schimba cu oricare alta camera din casa doresti.
-Noapte buna.
-Noapte buna.Eu nu voi dormi prea curand, daca ai nevoie de ceva, intra direct in camera, nu e nevoie sa bati.
-Nu cred ca voi avea nevoie de ceva.Dar multumesc oricum.
*Dupa putin timp, un zgomot puternic se auzi de la parter, Demon, care nu se mai desparti de mine de cand am venit, incepuse sa latre.Trebuie sa recunosc, m-am speriat.Troye a venit la mine in camera sa ma intrebe daca sunt bine.I-am raspuns ca da, el a plecat, iar dupa 10 minute zgomotul s-a repetat, de data asta si mai tare.Eram putin speriata cand am vazut ca Demon cel fioros se temea si el.Troye mi-a spus sa vin si sa dorm cu el, ca totul sa fie in regula.Nu am ezitat la propunerea lui.De indata ce am ajuns in camera lui Troye m-am simtit ca in paradis.Camera lui era superba.Peretii erau un turqoise asemenea ochilor lui, covorul era gri si pufos, patul era mare, negru, iar lenjeria era gri.Perdelele erau rosii, pe pereti fiind foarte multe poze si postere asemenea camerei unei fete de 14 ani.Doar ca spre surprinderea mea, muzica pe care Troye o asculta era aceeasi pe care o ascultam si eu.Imediat dupa pat se aflau doua noptiere gri, iar dulapul era rosu.Bubuitura se auzi din nou, dar Troye a spus ca probabil era doar vantul.M-am asezat in pat alaturi de Troye.Am deschis ochii, bubuitira se auzi sin nou, foarte tare, iar in camera intra.......
Sfarsitul capitolului 5 "Camouflage".