Brittany
Din fericire, ziua petrecută cu prietenii mamei a fost una minunată. Din nefericire, am revenit cu picioarele acasă..și pe Pământ.
— Totul bine? mă întreabă Finn.
I-am scanat chipul și o urmă de remușcare m-a încercat, la felul înțepat cum i-am vorbit data trecută. Finn a fost primul ce și-a smuls ochii din privirea mea, mușcându-și obrazul interior pentru a-și înăbuși un zâmbet.
— O, frate, nu are de gând nici acum să mă îmbrățișeze! a exclamat exact în momentul când îmi petreceam brațele în jurul lui.
— Amici?
— Amici, am zis.
— Bun, în seara aceasta gătesc eu. Și suntem singuri. Erika e..nu știu exact, a zis el făcându-mi cu ochiul, iar Ash e..la muncă, a adulmecat el și eu am chicotit, urmându-l în bucătărie.
O oră mai târziu, cu burta plină și satisfacția că noi doi am revenit la sentimente mai bune, Finn m-a anunțat că merge să facă un duș, apoi se va culca, mâine fiind luni, având o zi plină. Aveam să mă cert, dar atunci mi s-a părut că mi s-a oferit deschiderea perfectă. Am mers în capătul coridorului, rotunjind colțurile holului și i-am deschis ușa lui Ashes.
M-am repezit spre biroul lui, pe picioarele agitate, îndepărtându-mi scrupulele și bunele intenții cu fiecare mișcare ce o făceam, părând ca o vărsare de sânge. Ca un șarpe. Asta am fost în acel moment. Un adevărat Erik Quinn. Nu-mi amintesc cum am ajuns în camera lui Ashes, dar îmi amintesc că am încercat să deschid primul sertar al biroului. Blocat.
Al doilea la fel. Revelaţia misterului din spatele ușilor blocate s-a prăbușit peste mine și mi-am ridicat capul, în căutarea camerelor de luat vederi. Imaginea goală a pereților, mobila închisă și un covor se uitau înapoi la mine, dar nu am găsit puncte roșii intermitente nicăieri. Nu că ar fi însemnat că nu se aflau acolo.
Degetele mele umede făceau urme pe mobilă și de emoție transpirau și mai rău, oricât de multe ori le ștergeam pe fustă. Chiar dacă Ashes ar fi instalat camere în jur, era prea târziu să mă retrag din ceea ce făceam. Mi-am reluat căutarea, răsfoind mai multe.
Când părea că m-am împotmolit în biroul lui cu sertarele blocate, m-am așezat un pic pe pat și m-am uitat în jur. Pe noptiera lui se află o colecție de stilouri și o brichetă. Am deschis sertarul noptierei și l-am închis imediat când am observat o fâșie de prezervative lângă un pachet de țigări.
Mi-am amintit apoi că aceasta este viața normală a altora, cu excepția mea. Țigări, prezervative.. roți, știi Britt, lucruri obișnuite de care ție ți-e groază.
M-am ridicat și m-am apropiat de poza de pe sertarul noptierei. Era el și..mama sa? Femeia era frumoasă și semăna atât de mult cu el, cu același păr întunecat, ochii negri și năprasnici. Dulapul lui era deschis și mirosea atât de bine.
Mi-am trecut degetul peste tricourile aranjate, care erau un mare parte negre și m-am uitat în jos pe podeaua dulapului, la modelele de bocanci și adidași pe care-i purta. M-am așezat înapoi pe pat și am observat un jurnal cu lacăt pe biroul lui.
L-am ridicat și am simțit frisoane. Ceea ce mi-a întâlnit ochii pe copertă mi-a luat respirația. Era un desen uimitor de real cu un bărbat pe motocicletă. Bărbatul era desenat din spate și doar o parte a feței se uita peste umăr. Ochii lui păreau să mă privească din pagină. Cum puteai să faci așa ceva cu creionul era dincolo de înțelegerea mea.
Desenul, cu textura și umbrele sale, părea că prinsese viață. Ashes a desenat asta? Era de necrezut. Am întors jurnalul și pe partea din spate era un desen și mai bun ca primul. Era aceeași femeie pe care o recunoscusem ca fiind mama lui. Amândouă desenele erau făcute în creion, cu amestec de grafit. Desenele erau atât de complexe, iar atenția la detalii era impresionantă. M-am simțit vinovată că am privit imaginile, dar ea se află pe birou..cel puțin asta mi-am dorit să cred.
Mi-am sprijinit capul pe perna lui neagră, savurându-i aroma masculină care mi-a invadat simțurile. Între desene și parfumul masculin, mă simțeam în stare de ebrietate. Au trecut câteva minute și am devenit treptat somnolentă și fără să-mi dau seama am închis ochii.
Ăsta a fost ultimul lucru pe care mi l-am amintit, înainte să mă trezesc și să-l privesc pe Ashes, așezat pe pat lângă mine, cu o privire încruntată, în timp ce jurnalul se află încă în brațele mele. Visam? Mi-am frecat ochii și realizarea faptului că această situație nu era una imaginară mi-a făcut inima să-mi explodeze în piept.
— Ashes..pot explica.
— Ar fi bine s-o faci, a șoptit el răgușit, cu tonul furios.
Privirea tristă din ochii lui m-a speriat și am fost și mai îngrozită că mă aflam acolo, încălcându-i intimitatea. Părul îi picură umed de la ploaia pe care o auzeam trântind în fereastră. În alte circumstanțe, să fii închis în camera lui, în mijlocul furtunii ar fi fost magie, care n-ar fi inclus privirea lui încordată.
El a continuat să stea peste mine, fără cuvinte și știam că trebuie să spun ceva, dar cuvintele pur și simplu nu apăreau. Am observat că rucsacul lui era aruncat în mijlocul podelei. După ce au trecut câteva secunde bune, mi-am limpezit gâtul și am început cu o minciună puerilă despre motivul pentru care am intrat în camera lui:
— Ăăăh, acum câteva ore, eram singură în cameră și ușa ta era deschisă. Mă gândisem să las cartea de matematică aici, așa că am intrat înăuntru. Am observat acest..jurnal, și când am văzut desenele uimitoare, pur și simplu le-am privit.
El a înghițit și a continuat să mă privească cu o privire arzătoare, dar nu a spus nimic. Pieptul i se ridică. Rahat. Am continuat:
— Cred că am închis ochii și am adormit.
Vocea îmi tremură:
— Îmi pare rău. Nu ar fi trebuit să mă uit prin lucrurile tale.
Ashes nu a răspuns scuzelor mele. În schimb, a mers la ușă, a închis-o și a stins lumina, în timp ce-și scotea geaca umedă și o aruncă pe podea. Apoi și-a tras tricoul peste cap și a fost complet dezgolit de la mijloc în sus. Oh..wow..bine. Mi-am mușcat tare buza de jos și corpul mi s-a cutremurat în timp ce se apropia de pat. Da, acesta era mai mult decât visul pe care mi-l imaginasem.
— Scoate-le.
Am închis ochii și o senzație de nedescris m-a năpădit când i-am simțit pieptul greu în sus pe spate. Apoi și-a pus brațul în jurul taliei mele. Sfinte rahat. Am închis ochii, respirând mirosul masculin, transpirația amestecată cu colonia și ploaia și speram că nu-mi va putea simți agitația.
Încăperea era complet tăcută, în afară de sunetul ploii care bătea în fereastră, dar simțeam că-mi poate auzi inima bătând. Respirația lui era grea și puteam să o simt pe gât. Nasul lui era îngropat în părul meu și căldura respirației lui din spatele meu a continuat să mă înnebunească. Nu am înțeles ce însemna și cum un lucru atât de nevinovat ar putea să-mi facă corpul să-mi răspundă în acest fel.
Știam doar că mi se pare uimitor să fiu atât de aproape de el și că emoțiile făceau ravagii în mine.
— Ai încredere în mine? el a întrebat.
Aproape că m-am sufocat de râs:
— Desigur că nu.
— Destul de corect. Voi reformula, crezi că sunt un violator?
— Mă îndoiesc, ești prea ..bărbat pentru a lua cu forța.
— Spune-mi că nu vrei asta.
Limba lui a tresărit peste lobul urechii și timp ce mâna lui se îndrepta spre stomacul meu, degetele lui aspre mângâindu-mi pielea.
— Spune-mi că încă nu ești gata, că vrei să mă opresc.
Capul mi-a căzut înapoi, pe pieptul lui. Mi-am limpezit gâtul:
— Chiar ar conta?
El a dat din cap în umărul meu, cu trupul lui ferm apăsând în al meu. Nu voiam că el să se oprească,
m-am gândit că voi muri dacă mâinile lui mi-ar fi părăsit corpul. A fost ceva ca o stare de ebrietate, să-l simt lângă mine așa, acest bărbat puternic. Părul lui negru contrasta cu pielea mea deschisă, cu gura atât de fierbinte, atât de aproape..
— Ashes, am început, dar apoi el mi-a tras părul ușor, întinzându-mi gâtul și ajungând cu mâna liberă pentru a-mi trage talia, fundul meu lovindu-i erecția lui groasă și palpitantă.
O senzație caldă și agitată a făcut să-mi tremure coapsele și am vrut să iau o mușcătura din fructul interzis, de care m-am convins că este otrăvitor. El mi-a dat eliberare și, ironic, eliberarea mi-a redat viață.
— Spune-o, a zis el.
Am dat să spun nu, dar am vrut să spun da, așa că m-am hotărât pentru un mic dat din cap. Împotriva rațiunii, împotriva logicii, împotriva a tot ce-mi spunea mintea mea, am aprobat. L-am aprobat pentru că voiam ceva de la el. Un serviciu, o șansă la fericire. Oarecare libertate. Era un necunoscut.
Și avea să plece.. Și am fost fascinată chiar și așa. Dacă aș fi prinsă în cușca lui aurie, s-ar putea să mă bucur și de avantajele care ar veni cu ea.
Cu vârfurile degetelor, tachinând, Ashes întârzia la marginea pantalonilor mei scurți de pijamea pentru ca, în sfârșit, să-și lase mâna să alunece pe sub chiloții mei, pentru fund și peste coapse și acolo unde mi-era groază dar unde, fără îndoială, tânjeam să-l simt. Nu mai voiam să fiu acea persoană. Voiam să fiu liberă, nesăbuită și fără inhibiții.
— Deci ..asta..
Degetul lui lung se trase peste chiloții mei. Mă aștepta în tot acest timp. Te-a mai atins cineva aşa? M-am gândit apoi la acea zi groaznică, când cineva a făcut-o, în ciuda vârstei mele. Am clătinat din cap că nu, luptându-mă cu reflexul de a recurgita.
— Minți, a zis el, agăţându-și degetele arătătoare în lenjeria mea, cu vocea lui bruscă în spatele meu.
O altă declarație. Am strâns ochii închiși, simțindu-mi picioarele tremurând.
— Știu când cineva mă minte, Brittany. Deci spune-mi acum, cine a fost?
Respirația lui caldă se simțea bine pe pielea mea. Cu capul atârnat în jos, am simțit arderea familiară în spatele ochilor și a amărăciunii în gât.
— O cunoștință de-a tatei.
Am înghițit o năpăstuială amară. Nu m-am prăbușit în lacrimi. În schimb, am furnizat informațiile de parcă discutam problemele altcuiva, despre abuzul alteia. Poate de aceea am și ascuns-o atât de mult timp, o parte din mine refuzând să creadă că se întâmplase cu adevărat.
Până la urmă, nimeni nu știa. Nu puteam să-i spun tatei, bărbatul acela era un prieten bun de-al lui și știam cât de bine se înțeleg între ei și cât de neînțelegător era tata cu mine. Mama nu era lângă mine la acel moment și cumva nu am vrut s-o impovorez cu vină, povestindu-i ce pățisem, odată cu reîntoarcerea ei în viața mea.
Pentru că eram convinsă că asta ar fi făcut-o să se simtă vinovată (chiar dacă nu era), pentru toată viața. Admițând asta lui Ashes m-a făcut să mă simt mai dezbrăcată decât aș fi fost fizic.O parte din mine voia să vadă dacă asta îl va îndepărta. Mi-am aruncat o privire spre a-i căuta fața, dar el era încă în spatele meu.
— Ce ţi-a făcut mai exact?
Ashes și-a apăsat mâna spre chiloții mei, atent și încet. El a fost deranjat de ceea ce i-am spus, dar nu dezgustat de mine. Am lăsat o respirație de ușurare să iasă când mi-am dat seama că nu va fi rece în legătură cu mărturisirea mea.
— El..
Nu am vrut să elaborez, dar să nu-i văd chipul pe când vorbeam, a fost eliberator. Așa îmi scotea acest secret de pe piept.
— Nu m-a violat, dar a fost oribil, pe când mă dezbrăca. Era beat, iar eu eram mică.
Mai multă liniște. Nu totuși genul acela de judecată. Mi-am eliberat respirația, clatinând din cap în fața tăcerii lui.
— Nu știu de ce ți-am spus asta. Sinele meu normal nu ar împărtăși niciodată așa ceva cu altcineva, am recunoscut eu, încă șocată de cât de deschisă mă simțeam în fața lui.
Ashes mi-a învârtit talia să-l înfrunt. Aflat în genunchi, mi-a sărutat fiecare os pubian, cu mâinile sale ferme ținându-mă în loc. Cred că l-am putut iubi în acel moment. Pentru că era acolo.Și mă înțelegea cum nimeni altcineva nu putea s-o facă. Și mă speria al naibii de tare.