Nu pot să dorm.
Îmi doresc să pot.
Camera este întunecată, singura lumină provine de la lună. Norii se mişcă.
Capul meu se sprijină de perete.
Radioul încearcă să mă încânte cu acorduri fine întrerupte de voci groase:
Uită-te în dreapta ta,
este întuneric ca noaptea.
Uită-te în stânga ta,
Şi o să asurzeşti pentru totdeauna.
Închide ochii, strânge,
Atenţie, vine şi te frige!
Vocea se stinge.
Linişte.
"Vine."
A fost ultima şoaptă pe care am auzit-o. Apoi a venit. A venit pentru sângele meu. Şi acum e pe urmele tale... nu te uita în stânga, nu te uita în dreapta... doar înainte.