Dacă citeşti această poveste, ajută-mă.
Îi aud.
Te întrebi cine sunt EI...
Ah, nu ştiu. Ei au pielea palidă, ochi negri şi guri însângerate cu dinţi ascuţiţi. Ei toţi sunt palizi şi dezbrăcaţi. Ei ucid.
Îi aud. Sunt în camera de lângă mine.
Se distrează cu familia mea.
Dacă mă văd, sunt mort. O să mă omoare şi o să îmi mănânce carnea.
Cred că am destul curaj să ies din camera mea. Ar trebui să deschid uşa. Da, am să o fac.
Îmi iau arma şi pătrund în camera în care părinţii mei zac morţi. Peste tot este numai sânge.
Îmi văd părinţii... rămăşiţele lor, de fapt.
Ei se uită la mine. Ei înaintează spre mine. Încerc să îi împuşc, dar nu îi afectează cu nimic.
Ei vin.
Fug spre uşă.
Ei vin. Ei vin.
Fug în stradă, fug pentru a-mi salva viaţa.
Ei vin. Ei vin. Ei vin.
În timp ce fug, ei ies din tufişuri şi încearcă să mă oprească.
Ei se apropie.
TE ROG, AJUTĂ-MĂ!
Dacă citeşti asta, sunt mai mult ca sigur mort.
Ei vin.
Ei vin. Ei vin.
Ei vin. Ei vin. Ei vin.
Nu te uita în spate...