Pov: Asta
A trecut o lunã de când sunt aici... Am început sã mã obișnuiesc cu Yuno. Tot dacã încã este rece, el vine și mãnâncã cu mine tot dacã este ocupat. Este un gest drãguț din partea sa. Nu m-a stresat cu întrebãrile despre trecutul meu, pe care nici nu-l știu. Tot ce știu e cã fugeam de cineva și m-am lovit la cap, aceastã loviturã provocându-mi amnezie. Asta mi-a spus Yuno și Fumio.... Hmm...Fumio mi se pare un nume foarte cunoscut, dar și numele lui Yuno mi se pare cunoscut la fel ca cel al regatului. S-ar putea, deja, sã-i fi cunoscut. Nu, nu cred...mnn....mã doare capul...
Lupi: Cine știe, dacã este adevãrat!?
Eu: Aaaa! Stai, Lupi! Lupi, tu ești? spun eu încã speriat și neîncrezãtor...eu nu i-am vãzut forma, așa cã nu știu dacã este el.
Lupi: Nu, eu sunt o fantomã care îți știe mereu gândurile și care te vâneazã...o spune atât de serios, încât era cât pe ce sã-l cred....Ha, ha, ahahah...tu chiar ești încã un copil, Asta! Normal cã nu sunt o fantomã.
Eu: Nu sunt un copil!!!! Doar cã tu nu erai un lup?! Normal cã m-am speriat! Spune-mi când te gândești sã apari așa pe nepregãtite...dacã era Yuno!
Lupi: Nu-ți fie teamã. Eu vãd și aud tot ce vezi și auzi tu. Nu va fi o problemã. În plus, lupul lui știe cine sunt și cine ești tu....
Eu: Ceeee? Atunci cum de Yuno nu știe....
Lupi: Legat de amintirile tale...a evitat cumva întrebarea mea?...nu te forța sã-ți amintești. Te va durea capul pentru cã nu vei putea sã-ți amintești chiar totul deodatã....Cum a spus și Fumio, te-ai lovit tare la cap...dar mai este timp sã-ți amintești cine ești....momentan NU TE FORȚA!!!....ok?
Eu: Bine, nu mã voi mai forța...dar nu mi-ai rãspuns la....
Lupi: PA!....
A plecat. Serios, chiar așa sã mã lase. A evitat rãspunsul. Azi trebuie sã mã duc la consultație. Ne vom întâlni și cu fratele mai mare a lui Yuno. Apoi trebuia sã mã întâlnesc cu tatãl sãu... Și vom dormi câteva nopții acolo, la insistența sa.
Mai târziu
Yuno: Ești gata, Asta!?
Eu: Mai așteaptã puțin...aproape gata.
Yuno: Hai odatã....trebuie sã fim în 15 minute afarã...
Am ieșit repede din camerã noastrã....
Eu: Yuno ți-ai luat telefonul..
Yuno stã puțin și spune: Nu îl am, unde este?
Eu: E la încãrcat, of...uite!
Yuno: Mersi! Nu ți-ai încheiat bine cãmașa...
Eu: Nici tu nu ți-ai pus bine cravata....acesta îmi descheie și îmi încheie cãmașa din nou, dar de data asta corect, în timp ce eu îi aranjez cravata...Mersi...îl pup eu pe obraz...Hey, Hiroki! Mã duc dupã ghiozdan și vin și eu...luați, vã rog aceste valize....
Pov: Yuno
A trecut o lunã de când stãm împreunã....Ne-am obișnuit unul cu celãlalt....Acum trebuie sã mergem la consultație și apoi la castel...În plus, cã asearã, când i-am spus lui Asta, a spus cã trebuie sã cumpãrãm și cadouri...
Eu: Hey, ni-san!
Hiro: Hey, Yuno! Știi, când mã uitam la voi, parcã vedeam un cuplu cãsãtorit....ce drãguț!
Eu: Crezi?!
Hiro: Am crezut cã te vei enerva....dar vãd cã îți place ideea..
Eu: Nu știu...eu cred cã m-am înmuiat...poate ar trebui sã fiu mai dur...
Hiro: Nu la asta mã refeream!!! Dacã te atingi de acel îngeraș te ucid cu mâna mea, frãțioare!
Eu: Hopa...glumeam....și pisy este porecla sa....și e al meu!
Hiro: Ok....dar dacã îi rãnești sentimentele micului meu copilaș de bat!
Eu: Da, domnule!
Am început sã râd împreunã cu ni-san...Poate par eu crud, dar nu i-aș face rãu blondinului meu....simt ceva ce n-am simțit niciodatã...nu prea mã interesa iubirea....așa cã relațiile nu erau de mine...Am dus valizele și apoi m-am întors spre casã...
Asta: Despre ce vorbeați? spune el cu o privire întrebãtoare...
Eu: Despre cum din cauza ta vom întârzia...spun, luând ghiozdanul din mâna sa, îl pup pe nas și fug spre mașinã arãtându-i limba...
Asta: Hey! strigã acesta dupã ce își dã seama de gest...Oricum este din vina ta cã nu mai anunțat la ce orã...spuse acesta când intrã pe locul de pasager...Cine anunțã doar cu jumãtate de orã înainte de plecare?
Eu: Eu?!...spun și pornesc mașina....știam cã ești rapid....spun eu râzând, iar Hiro mã acompaniazã...
Asta: Un idiot, mai precis...spune și aratã limba.
Eu: Hey!...Hiro râde tare din cauza cerții noastre copilãrești...
Asta: Hm....acesta stãtea încã bosumflat, așa cã când am ajuns la un semafor, i-am furat un sãrut. Acesta roșește tare, uitându-se pe geam pentru a nu-mi întâlni privirea....
Dupã vreo 10 minute, ajungem la clãdirea în care era cabinetul lui Fumio...intrãm în clãdire, intrând în lift, apoi ieșim la etajul 8, unde Fumio ne aștepta...
Fumio: Bunã! Hiroki poți aștepta afarã, te rog!
Hiro: Desigur!
Intrãm. Asta se așeazã pe pat pentru a fi examinat, iar eu aștept pe scaun privindu-l pe acesta...
Dupã o jumãtate de orã
Fumio: Nu existã vreo problemã mare, înafarã de amnezie. Ca data trecutã...Totuși nu te forța sã-ți amintești...
Asta: Nu m-am forțat...
Fumio: Astaaaaa!!!!..
Asta: Ok...ok, nu mã voi mai forța!
Fumio: Bine.
Eu: Mai ai treabã multã?
Fumio: Douã consultații și îmi termin tura...ne vedem la cafeneau de peste drum, peste o orã...ok?
Eu: Ok! Hai Asta!
Asta: Ne vedem mai târziu, pa Fumio!
Fumio: Pa, Asta! A...da, și spune-i lui fratele tãu, cã am ceva de vorbit cu el...
Eu: Bine...
Ieșim din cabinet
Eu: Ni-san!
Hiro: Da?!
Asta: Fumio a spus cã are treabã cu tine. Deci, ne vedem peste o orã! PA!
Asta mã ia de mânã, și plecãm, intrând în lift.
Eu: Îl lãsãm aici?
Asta: Da....hai sã mergem! Mã ține de mânã...și apoi ieșim din clãdire...Spre mol!!
Eu: OK...