Sunt un doctor şi tot ceea ce am să vă povestesc în continuare s-a întâmplat după Al Doilea Război Mondial. Erau doar câţiva supravieţuitori şi aveam această pacientă care nu zicea nimic niciodată. Nu avea familie, prieteni, nici măcar apropiaţi.
Îi tratam o rană urâtă, când zâmbetul ei m-a făcut să mă retrag câţiva paşi. Gura îi acoperea toată faţă, iar surâsul pornea de la o ureche şi se termina la cealaltă. Iar dinţii semănau cu sute de ace ascuţite. M-am dat şi mai în spate. Arăta ca naiba. Nu m-am putut abţine să nu întreb: CE EŞTI TU?
Ca răspuns, am primit un şuierat pe care l-a scos fără a-şi modifica zâmbetul drăcesc: Cineva din Iad...