Brittany
Urăsc matematica, nimic mai simplu. Creierul meu nu a fost conectat să înțeleagă și numerele. Matematica va fi ultima oră din această săptămână de cursuri și eu habar n-aveam ce va cuprinde testul de început. Testul de început de an universitar?!
Profesorul Yster aproape că dă pe-afară de prostie. Ascultându-i prelegerea de astăzi, în timp ce scria probleme pe tablă, am început să transpir. Selectați un număr, înmulțiți-l cu 3, adăugați..heh?
Simțindu-mă învinsă, am plecat acasă de la universitate și m-am oprit la primul magazin alimentar de unde am cumpărat două caserole de înghețată de cacao și vanilie și două kilograme de banane. Acum granitul e răcoros pe pielea mea încinsă, la fel ca și înghețata, pe care o adaug în globuri între banane și torn sosul deasupra.
Am adăugat și scorțișoară. Mda, nu era cea mai bună idee de desert la ora unsprezece noaptea, dar hei, o mie de calorii n-a ucis pe nimeni. Și nu e ca și cum ai avea pe cineva, Britt! Mă rog, în ritmul acesta, nici nu aș mai avea pretendenți la ușă.
Nu că acum aveam. Năucită, m-am întors către pașii silenţioşi. Nonșalant, Ashes mi-a inspectat opera și și-a trecut un deget prin sos. Îmi simțeam fața în flăcări. M-am uitat la el cu coada ochiului. Își lingea sosul de pe degete și ochii lui deveneau din ce în ce mai încruntați pe măsură ce adulmeca gustul?
O, la dracu'! Ce mă apucase pe mine să gătesc în creierii nopții? Ce-l apucase pe el să vină mai devreme astă-seară, îmbrăcat într-un tricou negru, care-i făcea ochii să arate ca niște safire fumurii și întregul trup viril și sexy și al naibii de superb.
Iar eu plină de sos pe mâini, părul cuib de păsări și pijamale lungi? Și nici măcar o amărâtă de banana split nu mai reușeam să fac cum trebuie! Încă lingându-și degetele, Ashes a spus:
— La naiba.
Mi-a zburat inima.
— Ce? am zis ușor arțăgoasă.
A luat o parte considerabilă din banana tăiată și a înfășurat totul în gură, făcându-mi un gest, cu gura plină. Am clipit des.
— Huh?
— Ai gustat din astea? a zis el.
Am întins mâna și am luat farfuria.
— Nu.
Încă mestecând, a continuat să mă privească și biata mea inimă făcea flotări acum. Am privit cum își linge degetele din nou.
— Ei bine, este cel mai tare desert pe care l-am mâncat vreodată. Credeam că doar mama poate obține această aromă senzațională.
— Îți place acest desert?
— La naiba, da, îl iubesc.
Am rămas mută. Tocmai îmi lăudase efortul culinar?
— M-mulțumesc, m-am bâlbâit și apoi m-am îndepărtat să strâng nebunia de pe masă.
Mă plimbam de colo-colo, călcând pe coaja de banană căzută pe podea. Harababură pe podea, harababură în capul meu. Se potriveau la fix.
— Deci, ce se întâmplă, Brittany?
Fără să spun nimic timp de câteva secunde, m-am uitat fix la el înainte să întreb:
— Poți să fii mai specific?
— Lucrul acesta care te sperie, pe care îl eviți încercând să gătești la miezul nopții.
El trebuia să glumească. Abia îl cunoșteam, trecuseră trei zile de când mă mutasem în acest apartament, nu apucam să-l văd mai niciodată, căci el pleca devreme dimineața și venea târziu în noapte, dar mă putea citi ca pe o carte?
— Nu mă sperie, am mormăit.
Spre cinstea lui, nu m-a combătut. A ascultat în timp ce mă foiam, dând roată insulei și ambalându-mă de iminența testului la matematică.
— Te voi ajuta să nu-ți mai fie frică de matematică, Brittany.
M-am cutremurat la seriozitatea tonului său și de cât de frumos răsună numele meu pe buzele lui.
— Nu-mi dau seama cum, am spus.
— Lasă-mă să-ți explic, te îndrum. Dar pentru ședințele viitoare, căci pe cea din seara asta ți-ai câștigat-o cu acest desert, va trebui să te confrunți cu temerile tale.
Poftim? M-am holbat la el câteva secunde, înainte să întreb:
— Mai exact?
— Vom face ceva care să te sperie.
— Și dacă nu vreau?
El ridică din umeri și-mi spune:
— Atunci ești pe cont propriu.
Am simțit că mă catapultez, nu pentru că eram pe cale să reușesc cu matematica, ci pentru că eram de acord cu termenii lui. Mă speria al dracului. Dar nu atât de tare pe cât aș fi crezut.
O jumătate de oră mai târziu, pe când am alergat de nebună prin cameră să mă aranjez și să mă cert încontinuu pentru copilăria de care dădeam dovadă, m-am întors în sufragerie cu cartea la sub braț.
Părul lui Ashes i se aplatizase, pentru că făcuse duș, iar pe frunte îi atârna o șuviță desfăcută. Avea părul frumos și strălucitor, întunecat, care părea și mai negru când era ud. Purta un short negru și un tricou alb care îi strângea mușchii și îi evidenția brațele. Picioarele lui lungi erau întinse până la capătul canapelei. A întins mâna spre cartea mea și apoi s-a ridicat și l-am urmat la masa din bucătărie.
A deschis cartea și mi-a spus:
— Sper că ești gata să stai toată noaptea.
Rahat. El chiar vorbea serios. Nu se auzea nicio glumă în jurul tonului său, făcând această situație cu adevărat intimidantă. Am râs nervos pe când m-am așezat. Ezitam. Dar nu acesta era motivul pe care probabil îl credea. Am înghiţit.
— Facem exercițiile aici? am întrebat.
— Asta e decizia ta, tu ești cea care trebuie să se concentreze, a spus el.
— Aici e bine.
Alegere proastă. Să fii în dreapta lui la masă era de departe cel mai distractiv loc. Răspuns greșit. Să fii în dormitor ar fi..
— Să începem atunci. Bine, acest rahat nu va fi ușor pentru tine, a zis.
— Mulțumesc pentru votul de încredere.
S-a uitat la mine.
— Să începem cu variabilele.
M-am aplecat ușor.
— Bine.
— Trebuie să creăm o problemă ca cea enunțată în exemplu.
El a rânjit.
— Putem face acest lucru atât de interesant.
— Huh? am repetat.
Habar n-aveam despre ce vorbea.
— Uite, în carte se vorbește despre afaceristul ce transporta fier în depozite.
— Da.
— Așadar, vom lua un exemplu. Un proxenet transportă prostituatele ..
Am chicotit.
— O, Doamne.
A continuat, determinând variabilele x și y și s-a uitat la mine să vadă dacă sunt atentă. Apoi a construit un plan de costuri și a venit cu formulă care în mod miraculos m-a făcut să înțeleg tema.
Era animat și nu părea să se obosească că nu puteam înțelege din prima. Îi plăcea provocarea și găsea o nouă metodă să mă facă să înțeleg. După multe calcule, ajunsesem să cred că există o șansă să trec testul. Până după miezul nopții, stăteam amândoi cu picioarele încrucișate pe podea cu ciorne peste tot. Eram atât de obosită, dar nu eram pregătită să se încheie sesiunea de studiu.
— Începem un alt exercițiu de practică?
— Sigur, încă unul.
— Nu adormi pe tine, a zis încruntându-se.
Aș vrea să dorm pe tine. Părea atât de concentrat și am privit expresia lui intensă în timp ce-mi explica pe înțeles. Inteligența lui l-a făcut și mai sexy în mintea mea. Ochii mei erau lipiți de felul în care limba i se mișcă înainte și înapoi pe cerul gurii.
Era atât de erotic și atât de necorespunzător să gândesc așa, în timp ce el încerca să mă ajute.
În timp ce privirea mea i-a căzut pe brațe, am văzut începuturile de tatuaje negre de pe spate și odată cu ele, parfumul lui masculin amestecat cu fumul de țigară era doar mirosul cel mai stârnitor pe care îl cunoscusem vreodată. Ochii lui s-au aruncat brusc asupra mea, de parcă mi-ar ghici gândurile și instinctiv am privit în altă parte. S-a oprit din scris și s-a uitat la mine.
— Brittany?
— Huh?
Mi-am dat seama că mă uitasem la gura lui tot timpul.
— Nu ești atentă, a zis el ferm, iar vocea lui profundă vibra prin mine.
— Scuze, m-am fâstâcit eu.
— Vrei să ne oprim?
În loc să răspund, mintea mea epuizată (și excitată) a decis să ocolească.
— A durut? am întrebat.
El a clipit.
— Ce să doară? a întrebat brusc.
— Astea.. tatuajele..au fost dureroase când ți-au fost făcute?
Și-a ridicat fruntea cu un zâmbet.
— De ce? Te gândești să-ți faci unul?
Am chicotit ca o școlăriță beată:
— Eu? Nu. Neah..nu cred că aș suporta durerea.
Ochii lui Ashes s-au întunecat și i-au întâlnit pe ai mei.
— Uneori, dacă ești dispus să suporți o mică durere, ai putea descoperi o plăcere pe care nu ai fi cunoscut-o altfel.
Mai vorbeam de tatuaje?
— Eu cred că.. am zis mușcându-mi buza. Cred că merg să dorm. Ashes, mulțumesc pentru asta.
S-a ridicat, dar nu a spus nimic.
Am ieșit afară din cameră, de parcă mă alerga cineva și aproape m-am împiedicat de dulapul holului. În timp ce deschideam ușa dormitorului, vocea lui m-a oprit în hol:
— Ca să-ți răspund la întrebarea ta, Brittany, această plăcere merită și durerea.
Fără nicio vorbă, am închis ușa în urma mea, pregătindu-mă pentru încă o noapte albă.