Wilhelm se întoarse acasă târziu, unde îi găsi pe Sebastian, Vespasian și Karla.
Wilhelm: Ăm, bună?
Karla: Nu mă lua cu bună! Te sun de trei zile Wilhelm! Nici la mesaje nu îmi răspunzi! Ce e cu tine?
Wilhelm: Uite, pot explica... am avut niște treabă și a trebuit să plec din oraș câteva zile...
Karla: Fără să îmi spui? Fără să îmi dai și tu un amărât de mesaj?
Wilhelm: Karla, îmi pare rău... știi doar ca te iubesc...
Karla: Da? Sau oare te duci la alta?
Wilhelm: Karla, nu aș face asa ceva! Știi prea bine cât țin la tine!
Karla: Da...
Sebastian: Serios Will ce ai făcut până acum?
Wilhelm: Nimic care să vă îngrijoreze! Pe cuvântul meu!
Vespasian: Atunci de ce eziți să ne spui?
Wilhelm: Ah... e o surpriză, nu pot să vă spun!
Karla: Ar fi bine să fie una plăcută!
Wilhelm: Da...
Cei trei plecaseră și Wilhelm se trânti în pat. Era mai greu decât credea el să joace doua roluri. Acum trebuia să se gândească la o scuză. Așa că a cumpărat bilete la un film pentru el și Karla.
Era seara filmului. Tocmai ce se îndrepta spre casa ei când apare Mihail.
Mihail: Wilhelm, aici erai! Avem nevoie urgent de tine!
Wilhelm: De ce? S-a întâmplat ceva?
Mihail: S-au întors hoții! Ne luptăm din greu cu ei! Sunt mai mulți decât ne așteptam! Vino repede!
Wilhelm: Uhh... dar...
Mihail: Wilhelm! Orice ai mai avea de făcut sigur nu e mai important decât binele lumii!
Astfel Wilhelm renunță la întâlnirea cu Karla pentru a salva lumea, din nou. Însă când ajunse în Rai...
Gabriel: Retrageți-vă cât mai puteți bestii nenorocite!
Unul dintre îngeri le face un semn celorlalți și se opresc.
???: As vrea să vorbesc cu liderul vostru.
Gabriel: Creatorul nu e aici și nici nu vine să vorbească cu voi! Orice ai de spus, spune acum până nu te ucid!
Mihail: Încet Gabriel... îi putem aduce de partea binelui. Vă rog, dragii mei. De ce să ne certăm atât?
???: Spune-mi Mihail, nu crezi că lumea poate fi mai bună și fără Creator? De ce el trebuie să fie liderul?
Mihail: Creatorul știe ce e mai bine pentru noi, dragii mei.
???: Dar Infernul încă există, demonii încă există, răul nu e eliminat complet.
Mihail: Avem nevoie și de rău, ca să cunoaștem binele.
Silueta malefică începu să râdă și se retrase ușor. Gabriel furios se repezi către el, dar acesta, precum și complicii lui dispăruseră. Iar Gabriel rămase nedumerit cu arma sa în mână.
Mihail: Gabriel! I-ai speriat! Puteam să îi conving!
Gabriel: Mihail... nu puteai, crede-mă. E un plan să te atragă de partea lor. Gândește-te puțin, au folosit deja puterea și sunt mai mulți. Ceea ce înseamnă că atacul viitor va fi și mai puternic.
Wilhelm: Gabriel are dreptate. Ar trebui să îi oprim înainte ca totul să ia o întorsătură urâtă. Unde e Creatorul?
Mihail: În camera lui... are grijă de lume Wilhelm... vezi tu... avem niște îngeri puși într-un loc de purificare și lumea se cam dezbina.
Wilhelm: Trebuie să îi fie greu Creatorului...
Gabriel: Îi este... și dacă îi mai spunem și de atacul ăsta...
Mihail: Și ce ar trebui să facem?
Gabriel: Eu propun să mergem în căutarea lor! Trebuie sa fie undeva în Rai.
Mihail: Și cine va păzi turnul?
Gabriel: Toți îngerii! Îi vom aduna aici! Și vom lua cu noi câțiva.
Mihail: Trebuie să îi spun Creatorului...
Gabriel: Sigur. Eu rămân aici sa păzesc.
Mihail dispăru. Wilhelm se așeza pe scările palatului din Rai, urmat de Gabriel.
Gabriel: Wilhelm parcă te cheamă, nu?
Wilhelm: Da.
Gabriel: Hm... am auzit multe despre tine. Ai salvat lumea băiete, și ești atat de tânăr și neștiutor. Eu am mii de ani de când stau aici și... tot ce pot să spun este ca eșuez să salvez lumea.
Wilhelm: Nu fi atât de dur cu tine Gabriel. Ești un înger bun și ai un suflet pur, de aceea Creatorul te-a ales pe tine sa păzești Raiul.
Gabriel: Da Will, dar vezi tu... când ai atâtea responsabilități e greu. Toți îngerii se așteaptă ca tu să faci totul cum trebuie. Și dacă ceva nu merge, e vina mea...
Wilhelm: Știu cum te simți Gabriel... și mie îmi e greu. Nu sunt obișnuit cu Raiul. Am fost creat demon, dar mereu am crezut că există mai mult decât Infernul. Că pot să schimb lumea.
Gabriel: Da Wilhelm... ești așa norocos. Ai o viață minunată.
Mihail: Am revenit! Creatorul a spus că se va gândi mai mult la ideea ta, dar acum a zis sa ne liniștim și să-l duc pe Wilhelm înapoi. Nu vrea să te punem în prea mare pericol.
Wilhelm: Ah, pot să mai rămân puțin?
Mihail: De ce? Păreai ocupat înainte să te aduc aici.
Wilhelm: Vorbeam cu Gabriel despre ceva important!
Mihail: Sigur, um... cheamă-mă când terminați.
Gabriel: Ești bine îngeraș?
Wilhelm: Da, eu... am nevoie de puțină liniște.
Gabriel: Heh, înțeleg. Hai cu mine să-ți arat grădină Edenului.
Și cei doi au luat-o pe un pod care ducea spre un Univers verde și viu. Aceasta era grădină Edenului.
Wilhelm: Ce verde e totul!
Gabriel: Da, e un loc foarte frumos. Aici au stat primii oameni.
Wilhelm: Deci aici vom găsi și mărul?
Gabriel: Vei găsi orice copac îți dorești tu Wilhelm. Nu exista mărul dacă te referi la Copacul Cunoașterii. Oamenii au fost mereu conștienți de ceea ce făceau. Dar vezi tu, totul e perfect. Ți-ar plăcea să locuiești aici?
Wilhelm: Da! Ador tot ce văd aici!
Gabriel: Poate așa gândești la prima privire. Dar cu cât stai aici, cu atât îți dorești ceva nou. O provocare, o ispită. Așa au fost izgoniți oamenii pe Pământ.
Wilhelm: Da Gabriel, dar eu nu sunt un om. Mi-ar plăcea totuși să păzesc locul ăsta pentru ei.
Gabriel: Atunci spune-mi Wilhelm, de ce eziți să te întorci pe Pământ?
Wilhelm: Ah, ți-ai dat seama că ma deranjează ceva, nu?
Gabriel: Cam așa pare.
Wilhelm: Vezi tu Gabriel, îmi e greu să am o viață dublă. Iubesc o fată și... trebuia să mă văd cu ea înainte să vin aici... acum e prea târziu să mă întorc...
Gabriel: Wilhelm, ești un băiat destul de matur să realizezi ce e mai important pentru tine.
Wilhelm: Dar și ea e importantă!
Gabriel: Știu. Ziceam doar că nu putem pune totul pe primul loc, nu? Uneori trebuie să ne gândim și la binele lumii, nu doar al nostru. Nu-i așa?
Wilhelm: Da... cred că ai dreptate Gabriel. Tu cum reușești să faci față la toate câte se întâmplă?
Gabriel: Mă gândesc că astfel pot face lumea un loc mai bun. Și așa voi fi si eu fericit.
Wilhelm: Înțeleg...