*Foxy Pov.*
Faptul ca imi era frica sa dau ochii cu Teddy era o subestimare a situației. Eram infricosata de ceea ce ar fi putut face Arabella cu informația pe care o deținea. Toată presiunea asta adunată cu cea a viziunii imi pasa pe umeri.
Am decis ca voi vorbi cu tata despre vizita pe care am avut-o cand ma voi intoarce maine acasa. Era un weekend de familie si abia asteptam sa ma decontectez putin de nebunia se la Hogwarts. Plus ca imi era super dor de James.
Înapoi în sala de curs a tatei si a lui Teddy, l-am gasit singur pe cel din urmă. Inima mi s-a relaxat cand l-am văzut acolo. O parte din mine se temea că Arabella avea sa il faca sa plece.
- Esti aici. am spus eu ca pe o șoaptă.
- Sunt exact unde ar trebui sa fiu, dar nu inteleg la ce te referi mai exact.
-Adica esti aici. Nu te-a dat afară.
- Da, nu am plecat nicăieri. Nu scapi asa repede de mine.
-Stii ca nu as vrea niciodata sa scap de tine. am spus si am continuat dupa o mica pauza. Imi pare rau ca am fost văzută.
- Nu ma încântă situatia, dar asta este realitatea. Din fericire, a fost Arabella si altcineva.
- Ce ti-a spus? O sa ii spuna lui McGonagall?
-Arabella este de partea noastra si imi este prietena. Suntem in siguranta.
Am răsuflat ușurată și m-am topit usor cand Teddy mi-a aruncat un zâmbet. Au venit si alti colegi si ora a început.
***
Weekendul a venit mai repede decat m-as fi asteptat. Înainte să îmi dau seama, Expresul de la Hogwarts a oprit în gara si mana lui Grace ma făcea să mă trezesc. Era weekendul meu acasa.
Am simtit cum inima imi tresare cand i-am vazut pe petron pe mama si James. Micuțul meu frate era in bratele ei, si făceau amândoi cu mana. Le-am sărit imediat în brațe, surprinsă ca nu m-am împiedicat pe drum.
-Mă bucur sa te vad, scumpo! mi-a soptit mama in par.
-Și eu ma bucur sa fiu acasa.
L-am luat pe James in brate si el si-a pus capul pe umărul meu. Era obosit. L-am văzut venind si pe tata cu cufărul meu. Am plecat apoi spre casă, dar nu fără să observ lungă îmbrățișare dintre Grace si Conrad. Va trebui sa le trimit o scrisoare imediat ce ajung acasa. Stiu ca poate părea puțin învechit, dar ne place sa păstrăm tradiția scrisorilor in lumea asta a tehnologiei.
Eram la masa de cina cand m-am decis ca ar trebui sa le dau vestea. Nu va faceti griji, m-am asigurat ca au terminat tot din farfurie si nu exista riscul de a se ineca dupa ce aflau.
- Cap-de-Mort mi-a intrat în cap.
Mamei i-a căzut furculița din mana, iar tata ma privea cu ochii îngrijorați. Nu au spus nimic asa ca am continuat.
-Mi-a spus că o să vină după tata. Teddy susține că nu este destul de puternic cat sa ajunga la tine, tata, si de asta m-a cautat pe mine.
-Teddy stie despre asta? a intrebat tata.
- Da. A amenințat că se va ocupa de el cum a facut-o cu Tonks si cu Remus si am vrut să stiu daca este bine. Nu te supăra pe el ca nu ti-a spus. Eu l-am rugat sa nu o faca pentru ca am preferat sa discut cu voi fata in fata.
- Mama ta a avut dreptate. a spus mama, privindu-l pe tata.
- Cum e posibil asta? Doar l-ai omorât, nu? Cum se poate sa faca asta daca teoretic nu mai este viu?
-Daca am invatat ceva despre Cap-de-Mort este că mereu gaseste o cale. Si noi mereu trebuie să fim pregătiți să il confruntăm.
Putina dramă cu Cap-de-Mort. Sper ca v-a placut capitolul chiar daca nu e cel mai strălucit. Va astept cu nerăbdare parerile. Va pup si stay safe!