Ţin o torţă tremurând,
Cu ultimu' chibrit o aprind.
Asta e ultima mea încercare,
De a ieşi din labirint.
Întunericu' se evaporează,
Iar o flacăra brăzdată,
Îmi dansează-n faţă.
Mă strecor printre zidurile scrijelite,
Ale proprie-mi conștiinţe.
Evitând în drumul meu,
Capcanele sinistre.
Trec prin încăperi păienjenite,
Umbrite de lacrimile sărate,
Ale îngerilor cu aripile îngheţate
Le văd torţa stinsă.
Şi simt un fior rece-n gât,
Continuându-mi drumul posomorât.
Puţini au ieşit de-aici, luând-o în zbor
Iar eu... nu sunt decât un alt înger visător.
Un vânt tăios îmi apare în cale,
Încercând să-mi înghită flacăra arzătoare.
O protejez cu a mea viaţă,
Căci asta e ultima mea şansă
De a scăpa din propria-mi avalanşă.
Nu mai pot da înapoi,
E acum ori niciodată.
Că Minotaurul mi-e în spate,
Trăgându-mă-n mediocritate.
Alerg prin mirosul de putrefacţie
Ignorând tot ce văd în cale,
Căci asta e singura mea,
Posibilitate de scăpare.
Ajung într-un loc alunecos,
Şi parcă văd în faţă un punct luminos.
Sau poate e doar iluzia deşartă...
Ce mă bântuie de o viaţă.
—————————————————————————————————————-
Bună, dacă îţi mai doreşti să continui această serie de poezii, nu uita să apeşi butonul cu steluţă! Făcând asta, îţi arăţi aprecierea faţă de mine şi de munca mea.