A doua zi după ce ne-am înscris la curs, tata deja a convocat o întâlnire. Eram înconjurată doar de elevi din anul 7. Si eram multi. Tata chiar a avut succes cu înscrierile daca a trebui sa împartă clasele pe ani. Eram mândră de el. Si era o mândrie mai mare peste ca era tatăl meu nu numai pentru ca a salvat lumea, dar pentru ca este un om excepțional care stia sa ma faca sa zâmbesc in orice situatie.
Clasele lui se țineau in Camera Necesității. De dragul vremurilor trecute ,imi spusese el. Tata nu era pe nicăieri. Probabil că mai astepta cateva minute având în vedere ca si noi eram aici puțin mai devreme.
- Cum ti se pare ca tatăl tău predă aici? m-a întrebat Mira, o colega de la Astropufi cu care ma înțelegeam foarte bine.
- Ma bucur ca poate sa isi transmită experientele si cunostiintele lui cu atât de mulți copii interesați. i-am raspuns eu.
- Iti e teama ca se va vorbi ca este tatăl tău?
-Oricum se vorbea mult despre el. Sunt sigura ca nu vor exista favoritiseme asa ca lumea ar trebui sa isi tina parerile deplasate pentru mintea lor îngustă.
Tata nu avea de gând să favorizeze pe nimeni indiferent de cine este. Orice credea asta nu avea idee cine era Harry Potter sau erau invidiosi.
Dintr-o dată, s-a făcut liniste si am observat ca toti ochii au fost ațintiți asupra tatei care intra in camera.
-Buna ziua tuturor! Ma bucur mult sa va vad atata de mulți. O sa începem cu câteva prezentari. Voi începe eu, apoi va voi da cuvântul voua, fiecăruia în parte. Eu sunt Harry Potter. Am avut ceva distractie cand a venit vorba de Magia Neagră sau mai bine zis cu apărarea împotriva ei. Am mai avut un astfel de grup cand eram si eu elev aici, cand aveam 15 ani mai exact. Probabil că ati auzit de Armata lui Dumbledore si poate ca au existat si părinți de-ai noștri care au participat la această mișcare. Va stau la dispoziție oricand doriti daca aveti intrebari sau nelămuriri. Eu nu voi fi permanent in Hogwarts, dar...
Tata nu a reușit să își termine propoziția cand a observat un om venind spre el si cerandu-si scuze pentru întârziere. Ținea sub braț un dosar si venea repede spre locul unde se află tata. Ajuns la destinație, tata i-a cerut să se prezinte si atunci s-a întors pentru prima data spre noi. Acela a fost momentul în care am simti ca inima mi-a picat in stomac.
-Buna! Eu sunt Edward Lupin, fiu al Nymphadorei Tonks si al lui Remus Lupin, in caz ca va suna numele cunoscut. Ma aflu aici ca...
Atunci a dat cu ochii de mine. S-a oprit pentru cateva secunde, socat sa ma vada in fata lui. Ii resimteam si eu sentimentul. Era aici, in fata mea. Arată mai bine decât mi-l aminteam. Parea mult mai matur, cu părul puțin mai scurt si saten. Eram prea departe pentru a-i distinge culoarea ochilior, dar pariam ca sunt verzi. În dorința de a-l analiza cat mai bine, m-am oprit asupra buzelor. Erau la fel de frumoase, erau locul preferat al buzelor mele. Părea tulburat sa ma vada. Cu siguranta si eu aveam o expresie asemanatoare.
-Mă scuzați. a spus el, apoi si-a reluat ideea. Ma aflu aici ca asistent al lui Harry.
- Nu este asistentul meu, ci colegul meu. Am apelat la ajutoare cand am vazut cat de multe persoane s-au înscris. Metoda noastră de lucru va fi sa ne împărțim in doua grupe care sa lucreze pe rând cu cate unul dintre noi. Mai voiam să adaug inainte ca acest tanăr sa dea buzna în camera era ca eu nu voi fi aici permanent, dar Teddy va fi asa ca el va prelua toate urgențele.
Cred ca isi bat joc de mine. De ce nu mi-a spus tata nimic? Cum urma sa ma pot concentra cu el aici? Cum de era aici? Inima mea va ajunge pe podea daca nu aveam de gand sa ma calmez puțin.
-Acum as vrea sa dam un tur de sala cu numele, casa in care va aflati si care este motivul pentru care v-ati inscris. a spus tata.
Nu mi-a trebuit mult sa ma gandesc. Mi-am gasit repede raspunsul, uitandu-ma la Teddy care era vizibil inconfortabil. Imi evită privirea. Cand a venit rândul meu, nu a mai avut încotro. S-a uitat cu ochi neutri la mine.
-Mă numesc Adelaine Fox Potter și sunt Cercetasa. M-am inscris pentru ca nu vreau sa fug sau sa fiu lasa. Vreau sa înfrunt ceea ce imi iese in cale.
Pierderea contactului vizual cu Teddy a subliniat faptul că citise printre rânduri și descoperise mesajul. M-am așezat și am incercat sa imi readuc respiratia la un ritm normal.
Teddy s-a întors! Sper ca v-a placut capitolul si abia astept sa va citesc parerile. Eu simt ca nu e scris prea bine, dar astept sa vad ce credeti si voi. Va pup si stay safe.