-Enzo, îi zic numele și când vãd cã nu rãspunde, repet.
-Enzo... Crezi cã asta e bine? Ce suntem?
Fratele meu vitreg se separã de mine câțiva centimetri.
-De ce conteazã?
-Pentru cã acum ceva timp mi-ai zis cã nu ai nevoie de mine.
Și-a rotit ochii.
-Vom vorbi despre asta din nou?
-Desigur cã da, Enzo.
-Ți-am explicat totul la Turnul Eiffel, Nix.
-Mi-ai zis cã mã dorești, dar... Îți plac?
-Ce vrei sã zici?
-E o întrebare simplã.
-Eu îți plac ție? mi-a întors întrebarea.
-Te-am întrebat prima.
Enzo nu a spus nimic. A rãmas în liniște. Și ãsta e rãspunsul cel mai clar din toate.
-La asta mã gândeam, mã vrei doar ca sã te joci cu mine, am spus încercând sã nu par îndureratã.
-Nix...
A încercat sã spunã ceva, dar l-am întrerupt.
-Nu, Enzo. Nu am nevoie de nimeni care nu are nevoie de mine. Așa cã, știi ceva? Uitã.
Fix în momentul potrivit, liftul a început sã funcționeze, încheind conversația noastrã.
~*~
Când am ajuns, am rãmas cãscatã. Asta nu se poate descrie. Totul pare foarte luxos, cu decorative din aur.
Mama și Chris când ne-au vãzut, s-au apropiat.
-Bunã seara, copii.
-Ce frumoși sunteți, am spus cu un zâmbet larg.
Chris a privit-o pe mama.
-Ea e uimitoare.
Mama a înroșit.
-Te iubesc, Chris.
Îh, asta se simte foarte incomod.
Cum o sã scot asta din memoria mea?
-Bine, merg sã mã plimb, am spus eu și Enzo la unison.
Privesc în jurul meu, fixând bine toate detaliile. E prețios.
Sunt foarte concentratã pe acest loc cã, fãrã sã vreau, mã ciocnesc de cineva.
La naiba.
-Uitã-te pe unde...
-Îmi pare rãu, spun întrerupându-l.
Privirea acelui bãiat mã examineazã din cap pânã în picioare fãrã sã ascundã asta.
-Nu-i nimic, a rãspuns și apoi mi-am dat seama cine e.
Doamne.
Jack Simon, faimosul producãtor de televiziune. Sunt în șoc. A lucrat cu lume faimoasã și acum e aici.
-Sunt o mare fanã de a ta, am spus fãrã sã mã gândesc. El a zâmbit cu o mâna la piept.
-Care este numele tãu, drãguțã?
-Nix.
-Încântat de cunoștințã, Nix.
Mi-a luat o mânã și mi-a sãrutat-o.
-Te distrezi la petrecere?
-Acum da, spun.
-Cred cã te-am mai vãzut pe aici... fețele frumoase sunt dificil de uitat.
Mi-a fãcut cu ochiul și aici a fost momentul când mi-am dat seama cã filtreazã cu mine. Nu mã plâng. Nu e incomod.
Am vorbit de toate: filme, cãrți și chiar și de bãutura mea preferatã. Se observa ca Jack voia mai mult, dar eu am lãsat impresia clarã cã nu eram interesatã.
-Jack Simon -vocea asta...- Credeam cã urãști festivalul de toamnã.
M-am întors pentru a-l vedea pe Enzo.
-Asta a fost anul trecut.
-Nix, îl cunoști pe Jack?
-Tocmai l-am cunoscut, am spus cât de sec am putut.
-Nix tocmai îmi povestea despre cartea ei. E foarte interesantã, știi?
M-am înroșit la comentariul lui. Nu am putu evita.
Un telefon sunã fãcându-ne sã ne întoarcem atenția spre el.
-E al meu, a informat Enzo. Trebuie sã rãspund.
Zicând asta, s-a îndepãrtat. Jack a spus din nou:
-Ideile tale sunt geniale.
Am deschis ochii impresionatã.
-Vorbești serios?
Jack a ridicat umerii.
-Absolut. Producția mea plãnuiește sã creeze un nou film, le poți povesti ideea ta, poate le plac cum mi-a plãcut și mie.
Acum fericirea mea e la maxim. Nu cred. Vreau sã sar și sã țip de bucurie.
-Nu trebuie sã faci asta... zic încercând sã nu îmi arat sentimentele.
-Îmi place sã îi ajut pe tinerii cu talent.
Și-a bãgat mâna în buzunar și și-a scos telefonul.
-Pot sã îi sun chiar acum dacã vrei.
-Desigur.
Tremuram din cauza vârtejului pe care îl am în interiorul meu.
Jack s-a îndepãrtat de mine pentru a-i suna.
Asta chiar se întâmplã?
Enzo
-Nu îmi vei zice ce sã fac, spune Elisabeth confruntându-se cu mine.
Îmi strâng maxilarul începând sã mã enervez.
-Nu poți apãrea în fața tatãlui meu.
-De ce nu? Doamne, Enzo, el nu își amintește de mine. Chiar crezi cã am fost singura cu care și-a tras-o în Maldive?
A scos un hohot de râs și s-a prefãcut cã și-a șters o lacrimã.
-Acum iese cu cineva și e foarte fericit cu ea.
Elisabeth și-a încrețit fruntea.
-Mama lui Nix, nu?
Am afirmat cu capul.
-Nu erau împreunã când m-am culcat cu Chris în Maldive?
A râs din nou ca și cum aceastã situație a fost amuzantã. Când nu este nici mãcar puțin.
-Uite, Elisabeth, numai încearcã sã nu te bagi din nou. Amintește-ți cã te-am iertat o datã.
Și-a ridicat o sprânceanã și și-a încrucișat brațele.
-Știi cine a fost cel care a început?
-Nu conteazã. Te-a avertizat.
Și fãrã mai mult o las singurã, intrând înapoi în clãdire.
O vãd pe Nix dansând. E fericitã, se observã. Fãrã sã mã gândesc, mã apropii de ea.
-Te vãd fericitã.
S-a oprit din dansat și s-a întors spre mine.
-Ce te intereseazã?
Mi-am rotit ochii.
-Ce s-a întâmplat?
-Nu e treaba ta, Enzo.
Și-a încrețit fruntea supãratã. O merit.
-Cum poți avea încredere în el?
-E o persoanã genialã și un incredibil producãtor.
Îl apãrã mizerabil.
-Nu am încredere în Jack.
Nix a râs.
-Nu știu despre ce vorbești. E un dulce.
-Îți place, nu? E cãsãtorit.
Sora mea vitregã pare surprinsã, dar imediat și-a revenit.
-Ce vrei sã zici cu asta? Nu o sã mi-o trag cu el.
-Jack știe asta?
Am zâmbit ca sã o supãr mai mult.
În acel moment îi sunã telefonul.
-Doar nu fii proastã, îi zic înainte sã rãspundã.
-Salut, Africa, a salutat-o pe prietena sa și ignorându-mã s-a îndepãrtat de mine.
Am oftat învins.
Nix, ce vei face?
Nix
-Te-ai sãrutat cu Enzo? țipã Africa de la celãlalt capãt al liniei. Și cum a fost?
-Incredibil.
Am oftat gândindu-mã cum s-a comportat cu mine.
-N-Nix, se întreru...
Apelul se încheie. Mã uit ciudat la telefon dându-mi seama cã aici nu existã acoperire.
-Nix? mã strigã Jack. Tocmai am sunat producția și au zis cã îi intrigã ideea ta, dar... nu sunt total interesați.
Auzind asta, bucuria mea a scãzut un pic.
-Și ce pot face?
-Myke, care este unul dintre producãtori, va fi la aeroport în douã ore, dar putem merge la apartament înainte și te va asculta.
Mi-am încrețit fruntea fãrã sã am încredere totalã. Asta nu sunã sigur.
-Nu trebuie sã îl deranjãm așa târziu.
-El s-a oferit.
-Pot vorbi prin telefon.
-Vrei sã faci asta sau nu? a întrebat încrucișându-și brațele.
Am aprobat cu capul sigurã.
-Atunci trebuie sã mergem, a insistat.
-Nu merg nicãieri, am spus devenind serioasã. Acum încrederea în Jack a scãzut.
-Vorbești serios? Poți sã ai un viitor ca scriitoare dacã vorbești cu Myke. Ai avea totul: faimã, bani... Nu îți fie fricã, te duc eu.
M-am gândit. Și dacã e adevãrat? Și dacã în sfârșit mi se îndeplinește visul de a fi celebrã datoritã cãrților mele?
În final, dupã ce m-am gândit, accept și decid sã merg cu el. Nu se poate întâmpla nimic rãu. Nu îmi va face nimic.
~*~
Ajungem la apartament.
-Ți-ar plãcea sã bei ceva? m-a întrebat Jack imediat ce am intrat în apartament.
-Unde e Myke? am întrebat privind în jur.
Și-a privit ceasul.
-Va fi aici in douãzeci de minute.
-Și ți-a dat cheile casei lui?
Am ridicat o sprânceanã.
-Suntem prieteni apropiați, a rãspuns cu siguranțã. Vin?
Neg cu capul.
-Nu beau.
-O scriitoare care nu bea... interesant.
Nu puteam evita sã fiu tensionatã. Încercam sã mã conving cã totul va fi bine, dar o parte din capul meu gândea contrariul.
-Relaxeazã-te, a zis Jack vãzându-mã neliniștitã. Totul va merge bine.
Mi-am scos telefonul și vãd un mesaj.
Enzo? Ce vrea?
-Te rog, închide ãla, a spus de parcã l-ar deranja. Îmi dã dureri de cap.
-Te vãd nervos, spun analizându-l.
-Doar am nevoie sã beau.
Asta nu îmi place.
-Ascultã, mai bine plec acasã, spun. Nu sunt bine.
-Nu atât de repede, Nix, a spus oprindu-mã. Imediat a început sã îmi batã inima.
-Un favor pentru alt favor. Îți ador picioarele.
-Îndepãrteazã-te de mine, îi ordon.
Jack râde de parcã discuția i-ar aduce plãcere.
-Vrei ca Myke sã îți accepte propunerea? Faci ce zic.
Simt cã inima îmi va sãri din piept. Asta nu se poate întâmpla. Nu vreau sã mor. Vreau sã țip, sã cer ajutor.
Enzo, am nevoie de tine aici.