Ce e viata? Ce ne face sa ne ridicam capul spre cer si sa multumim ca trăim? Ce face viata noastra mai frumoasa? Cand existam si cand trăim?
Sunt momente în care doar exist. Respir, merg, dorm, mănânc. Dar sunt si moment în care trăiesc și astea imi demonstrează că toate citate care spun cat de interesanta e viata nu sunt total fără sens. Trăiesc cand zâmbesc, cand iubesc, cand plâng. Și cu toții știm că in adolescenta le simtim pe toate.
Dar ce e viata pentru mine? Astea ar fi niste răspunsuri potrivite: familia, imbratisarile, saruturile pe frunte ale mamei de noapte bună chiar daca am 17 ani, fratele meu, prietenii, speranta. Viata mea este speranta ca maine va fi mai bine decat azi, ca maine voi fi mai puternică.
Viata in momentul asta este acest zid din fata mea. Era zidul care despărțea o lume comună de una plină de secrete.
-Haide, Foxy! Doar nu vrei sa ratăm trenul. m-a facut atenta Grace, verișoara mea.
Am tras aer în piept și am împins caruciorul in urma ei. Mama, tata si fratele meu, James, erau in spatele meu. Era pentru prima data cand James trecea această barieră. O sa ii spun peste cativa ani ca a facut acest lucru inainte sa poata sa meargă. Era in fisa postului de sora mai mare sa ii dau aceste detalii.
În 5 minute, eram pregătiți de plecare. Majoritatea copiilor erau deja in tren, iar eu m-am intors, ca de fiecare dată, spre familia mea.
- Sa fii cuminte! mi-a spus mama, leganandu-l usor pe James.
- Mama, imi spui asta de fiecare daca imainte sa plec. Am prins ideea, după 7 ani de zile.
-Doar vreau sa te stiu in siguranta.
- Voi fi in siguranta. În plus, tata va fi acolo.
Tatei i se oferise un post de profesor pentru o materie operațională în care vom invata mai multe despre partea practica a magiei. Cand mama a auzit de toată ideea, s-a uitat la el zâmbind și l-a întrebat dacă face Armata lui Potter. Ei au ras, eu am rămas în ceață până mi-ai explicat de Armata lui Dumbledore. În orice caz, tata urma sa fie la Hogwarts, cateva zile pe saptamana si doar pentru cursuri. A cerut ca dupa ce isi termina treaba intr-o zi sa se poate întoarce acasă pentru a avea grija de mama si James.
-Inca nu m-am convins daca imi va ajuta sau elimina definitiv statusul social. Doar nu arată nicio poza cu mine in scutece, in regula?
-Mă mai gandesc, Addy.
Harry Potter, adică tata, nu ma striga Foxy (ca toata lumea), ci Adelaine pentru ca acest nume ii aducea aminte de mama lui. Imi plăcea ca avea acest lucru doar al nostru. Asta si reptomita, desigur.
- Cum te simti? E ultima data cand te urci in tren spre Hogwarts. m-a întrebat tata.
-Mă simt pregatita pentru o nouă aventură.
Refuz ca acest an sa fie mai puțin de excepțional. Anul 7 la Hogwarts avea sa fie ceva memorabil.
Când am auzit trenul, dandu-ne semnalul pentru ultima urcare, m-am conformat. Înainte să plec m-am apropiat de capul micuț al lui James si i-am spus usor.
- Sa fii un copilaș bun cat sunt plecată, okay? Sa ii lasi pe mama si tata sa doarmă si a faca si alte chestii de care tu nu ar trebui sa afli până la 50 de ani. Cred ca ti-ar place sa fii frate mai mare.
Am plecat inainte ca părinții mei sa ma certe, facandu-le vioi cu mana si strigându-le ca ii iubesc. Am găsit repede compartimentul in care s-a așezat Grace. Momentan, eram doar noi doua. Ea citea o carte super groasă ( tipic Grace ) in timp ce eu ma uitam pe geam la peisajele care se derulau repede.
Aventura mea abia acum începea. Viata? Am existat mult timp in ultima vreme. A venit momentul să trăiesc mai mult ca niciodată.
Buna tuturor! Ma bucur atât de mult ca am reusit sa incep această carte. Sper sa va regăsesc și aici pe cat mai multi dintre cei care au dat o sansa cărții Jucatoarea de Vajhat. Distracția vine in curând. Va astept cu nerăbdare parerile.