-Ce?
Nu puteam crede. Inca se fac acele nenorocite de curse?
Clopotelul a sunat si baiatul a inceput sa se indeparteze, dar l-am prins de brat si l-am tras spre mine.
-Dar ce faci? Am ora de fizica, nu pot intarzia, a zis desprinzandu-se.
-Nu ajungi tarziu pentru ca nu te duci, am zis si l-am prins de brat din nou.
L-am dus la tribune, după ce l-am ascultat tot drumul plângându-se că nu poate lipsi de această oră. Ignorându-l, m-am așezat în tribune și apoi m-a imitat.
-Esti sigur ca Jace participa la acele curse?
-Mai mult decat sigur, Savannah Williams.
-Nu ma striga pe numele meu complet.
-Bine, Savannah Williams -a scuturat din cap- Scuze, Savannah.
Am oftat.
-E unul dintre cei mai buni, Savannah. Doar ca ieri era un pic suparat, dar a castigat.
-Si ce a castigat?
-Pai ce crezi? Multi bani.
-Nu pot sa cred ca isi ruineaza viata pentru niste bani.
E ridicol.
-Pot sa merg la ora mea de fizica?
-Nu, am tipat.
Băiatul cu care vorbeam purta ochelari și era prea slab. Te-a privea de parcă i-ar fi fost frică de tine, de parcă ai putea să-l omori.
-Imi pare rau, a zis.
-Unde sunt cursele astea?
-Pe strada neagra. E prea periculos, nu poti merge, a zis sigur.
-Tu mergi sa vezi cursele, nu?
-Da.
-Daca tie nu ti se intampla nimic, nici mie nu o sa mi se intample, i-am zis.
-Asteapta, ma ofensezi?
-Acum poti merge la ora ta de fizica, am zis ridicandu-ma si lasandu-l singur.
Daca trebuia sa merg la acele curse azi pentru a-l opri pe Jace, o voi face.
Am o masina, nu?
Al naibii de reguli. Voi merge in masina mea.
Am intrat in scoala din nou si holurile erau pline. Se pare ca s-a terminat prima ora.
Melody era cu prietenele ei, vorbind si razand de orice prostie. M-am apropiat de ele si m-am pus in fata lui Melody, privind-o fix.
-Buna, Savannah, am zis propozitia si apoi am scuturat din cap. Oh, imi pare rau. Numele tau e Melody, nu? Scuze, uneori strig persoanele pe numele gresit, pe numele unei persoane mai importante. Am invatat asta de la cineva.
Ea stia perfect de ceea ce vorbesc. Fața ii ardea si prietenele ei erau confuze.
M-am indepartat de ea si le-am vazut pe Danielle si Lindsay. M-am apropiat de ele si am mers la urmatoarea ora.
~*~
Am asteptat toata dupa-amiaza ca tata si Nicolle sa plece. Era deja noapte si trebuia sa plec ca sa il opresc pe Jace.
In final, e prietenul meu si il iubesc. Nu vreau sa pateasca nimic.
Dar ceva nu ma lasa sa ies. Și acel ceva era Ryan.
La naiba, niciodata nu e acasa si fix cand am nevoie sa nu fie, e inchis in camera lui.
Cum il scot de aici?
Am intrat in camera lui si m-am asezat pe pat.
-Ryan, Lindsay mi-a spus sa te anunt ca te asteapta acasa la ea, i-am zis zambind.
Sper sa nu par prea falsa.
El s-a ridicat repede si si-a pus un tricou.
-De ce nu mi-a zis ea?
-Pai.... -adevarul e ca nu te-a invitat acasa la ea, doar am nevoie sa plec- Pentru ca, pai, am vorbit cu ea la telefon si mi-a zis sa iti spun, da.
El m-a privit serios si apoi a zambit.
-Mersi ca m-ai anuntat, a spus si a iesit.
Am asteptat sa iasa si cand am auzit masina, am iesit din camera.
Telefonul a inceput sa sune si cand i-am vazut numele pe ecran, am raspuns instant.
-Lucas!
-Buna, micuto. Ce faci acum?
Nu ii puteam zice lui Lucas ca merg sa il caut pe Jace, cu atat mai putin ca merg pe strada neagra.
-Pai... o sa imi termin temele si apoi ma culc, da. Tu?
El a ras.
-Cred ca o sa raman si eu acasa.
Trebuia sa ies sa il opresc pe Jace cat de repede posibil.
-Lucas, eu... imi termin temele. Vorbim dupa?
-Oh, da, sigur.
-Pa, Lucas.
-Pa, micuto, te iubesc.
Am simtit acea senzatie pe care doar Lucas este capabil sa ma faca sa o simt.
-Te iubesc, am zis si am inchis.
Mă gândeam cum mă duceam pe strada neagră și eram îngrozită. Gândul la ce mi s-a întâmplat când am ieșit singură ultima dată m-a îngrozit.
Pot face asta. Știu că pot.
M-am urcat in masina si am inceput sa conduc. Am pus muzica ca sa ma mai relaxez, pentru ca in realitate, eram speriata.
Cu cat ma apropiam mai mult de loc, cu atat eram mai speriata. Totul era destul de ciudat.
M-am apropiat lent,am vazut cateva masini si persoane.
Am ajuns. Eram foarte bine ascunsa.
Mi-am parcat masina si am coborat. Am simtit un fior rece cuprinzandu-mi corpul.
Sper sa nu regret asta. Doar aveam nevoie sa il scot pe Jace de aici.
M-am apropiat de lume si niste persoane m-au privit oribil.
Mirosea a alcool, si erau niste fete aproape goale vorbind cu niste baieti.
Acum, cum il voi gasi pe Jace? Sunt prea multe persoane.
Eram speriata, nu voi nega. Voiam sa il gasesc pe Jace si sa plec cat pot de repede de aici.
M-am apropiat de o fata.
Ma simteam micuta si neajutorata.
-Scuze, stii cine e Jace?
Nu stiu cum am intrebat asta. Baiatul de la scoala a spus ca era unul dintre cei mai buni, normal ca il stia.
-Toti de aici il stiu, pretioaso, a zis cu ura.
-Ma refer daca stii unde e, am zis cu un ton cam nesimtit.
-Eh, calmeaza-te fetito, iti zic unde e daca imi dai esarfa asta.
Genial. Asta era pur si simplu genial. Dar singurul lucru pe care il aveam in minte era Jace ranindu-se.
Mi-am dat jos esarfa si i-am dat-o.
-Unde e? am intrebat in timp ce ea si-o punea.
-Masinile care vor concura in seara asta sunt acolo, a zis aratand, probabil e cu masina lui rosie.
Stiam care e masina lui. I-am multumit fetei si m-am apropiat de locul pe care mi l-a aratat.
Toate privirile erau fixe pe mine si asta ma incomoda. Toti erau mai mari ca mine.
Mi-am pus mainile in san. Eram speriata si frigul nu ma ajuta mult.
Un tip a tipat ceva care nu am inteles prea bine, dar l-am ignorat.
In timp ce mi-am continuat drumul, am vazut pe cineva care era adânc în lumea mea. Totul a început să se învârtă și am simțit întunericul scârțâind peste mine.
Lucas era cu o fata pe motorul lui, razand.
Fata era inalta, roscata si subtire. Purta o mini-fustă care nu lăsa nimic imaginației. Era destul de frumoasă și ceva mai în vârstă, așa cum i-a placut lui Lucas întotdeauna.
Nu avea de gând să stea acasă?
Un val de gelozie s-a repezit prin mine, puternic și sfâșietor. Am simțit cum inima mi se răsucește în bucăți.
Nu știam ce să fac. Așa că m-am apropiat de ei încet. Picioarele îmi tremurau.
Lucas m-a privit instant, s-a ridicat si s-a apropiat de mine.
-Ce faci aici? a intrebat nervos.
-Nu, Lucas. Ce faci tu aici? Si cine e ea? am zis privind-o. Ea a inceput sa se joace cu parul ei si s-a pus mai bine pe motocicleta iubitului MEU.
-Cum ai venit? Cine te-a adus? Ryan?
Ignorand complet intrebarile, am aruncat o privire in jur, cautandu-mi fratele.
-Am venit singura, am exclamat.
-Ce? Esti nebuna? Ai idee de ce periculos e aici? Haide, te duc acasa, a spus luandu-ma de mana si tragandu-ma dupa el.
Ma simteam ca o fata proasta. Ca o mare proasta.
-Lasa-ma, am spus scotandu-ma din stransoarea lui.
Ne-am departat putin de tot. Am rasuflat adânc. Gelozia și durerea erau ca un foc de pădure prin corpul meu.
-Cine e ea? Nu trebuia sa ramai acasa? Oh, Doamne. Esti un mincinos nenorocit, am tipat.
-Te voi duce acasa, a zis ignorandu-ma. Ma facea sa ma simt si mai proasta.
-Nu merg nicaieri cu tine, prostule. Niciodata nu te vei schimba. Niciodata! Esti un nenorocit gagigar si mincinos, am zis lovindul in piept, dar el nu se misca. Fratele meu avea dreptate, singurul lucru pe care vrei sa il faci este sa iti bati joc de mine si apoi arunci totul la gunoi. Felicitari, Lucas! Ai reusit. Ai reusit tot ce ti-ai dorit.
Atunci, am inceput sa plang. Mai întâi un suspin înăbușit, apoi umezeala în ochii mei, o mică lacrimă a apărut pe margine și mi-a căzut pe obraz. Altele au urmat rapid.
Respiram atât de tare, aproape că gâfâia de furie.
Am început să-l lovesc din nou în piept, dar de data aceasta m-a apucat de încheieturi și m-a oprit.
-Sa nu mai spui niciodată asta, a spus serios și rece. Și atunci m-am înfuriat din nou.
Cum indrazneste?
Mi-am sters lacrimile cu furie.
-Il voi cauta pe Jace pentru a ma duce. Imi provoci scarba, Lucas.
Am dat sa plec, dar el m-a prins de brat, oprindu-ma.
-Nu mergi nicaieri, a zis cu furie.
-Cine zice? Tu? Tu nu esti nimeni, Lucas.
I-am eliberat strânsoarea și am simțit că inima mi se sfrange. M-am îndepărtat de el, simțind gustul minciunii încă în gură.
Lucas este totul. Totul. Am început să plâng din nou, am vrut să mă înghită pământul.
M-am întors în locul oribil unde îi văzusem. Am continuat să mă plimb simțind că toată durerea îmi trece prin corp. L-am văzut pe Jace langa mașina lui și m-am apropiat de el.
-J-Jace, hai să plecăm de aici, am șoptit.
-Savannah, ce s-a intamplat? De ce plangi? a intrebat preocupat, apropiindu-se de mine.
-Asta nu conteaza. Doar vreau sa nu concurezi, nu vreau sa te ranesti. Te rog sa mergem, am implorat.
-Savannah.
Cand am auzit aceasta voce zicandu-mi numele, am simtit disperare.
Lucas s-a apropiat de mine, m-a prins de brat si m-a indepartat de Jace.
Jace a tipat ceva, dar nu stiam ce. In mintea mea se repeta doar scena cu Lucas si fata aceea.
Lucas m-a tras pe o strada unde sa fim doar noi.
-Nu te voi mai pierde inca o data, Savannah. Ceea ce ai vazut nu e nimic din ce crezi. Stiu ca am mintit, dar...
-Nu ma lua de proasta, Lucas. Nu iti voi permite.
-Fata de acolo este...
-Una din multele fete cu care ai facut sex. Da, stiu. Nu stiu cum am putut fi atat de proasta sa fiu cu tine, doar m-ai folosit. Ti-a placut, nu?
Lacrimile au inceput sa cada din nou.
-Sa fac dragoste cu tine? Da, Savannah. Mi-a placut mult, a zis atat de aproape de fata mea, incat picioarele mele au inceput sa tremure.
Lucas m-a folosit de tot. Ryan avea dreptate, mereu a avut.
-Imi provoci scarba, am spus.
-La naiba, asculta-ma, a tipat speriindu-ma.
-Fata de acolo era iubita lui Cody, fratele meu. Uneori venim aici, in ultimul loc in care a fost fratele meu.
Am ramas nemiscata, analizand ce tocmai mi-a zis Lucas.
Am lăsat suspinele să vină. Nu m-am putut opri. La un moment dat am căzut la pământ, stând în mizerie.
L-am judecat pe Lucas în cel mai rău mod, îi spusesem toate aceste lucruri oribile.
Dumnezeule, nu voiam să spun nimic, gâtul meu mă durea foarte mult, dar după un moment îndelungat de o asemenea intensitate a trebuit să rup liniștea.
-E-eu...
-Nu zi nimic. Nu pot crede ca gandesti toate aceste lucruri despre mine, a zis Lucas cu cea mai rece voce.
Am simtit ca gelozia si durerea au disparut. Mi-am frecat ochii, erau inundati.
M-am ridicat în picioare. Nu-l văzusem niciodată pe Lucas așa, atât de furios și înfiorător.
Maxilarul i se încleșta, ochii imi ardeau în timp ce se întoarse spre fața mea, încet.
-Te duc acasa, a zis sec.
Am auzit pasi. M-am intors si acolo era Jace.
-Hoult! Ce zici de o cursa?
Nu. Nu. Nu. Asta nu se va intampla.
-Nu. Niciodata, am zis punandu-ma in fata lui Lucas. Ca si cum il aparam.
-Ce? Acum iubita ta vorbeste pentru tine? a zis Jace batjocoritor.
Lucas m-a indepartat si s-a apropiat de el.
-Ori ti-e teama sa mori ca fratele tau?
Cand Jace a zis asta, mi-am simtit inima intorcandu-se.
Asta nu se va termina bine.