Jace m-a lasat acasă și nici nu îmi amintesc dacă mi-am luat la revedere. Am coborât cât de repede am putut și am intrat în casă.
Cum îl mai voi vedea de acum? Cum îi voi vorbi? M-a sarutat, m-a atins și... Nu știu. Nu știu ce se va întâmpla.
Cred că m-am lasat dusă de val de tot ce a zis și m-am simțit atât de rău încât am făcut-o.
-Savannah, prețioaso, ce-i cu tine? Ai văzut o fantomă? întrebă Nicolle, apropiindu-se de mine.
-Nu, nu. Doar... Nu, nu. Nu mi s-a întâmplat nimic.
Am încercat să zâmbesc.
-Te așteptam. Fratele tău a spus că te duci cu un băiat.
La naiba, Ryan m-a văzut.
-Da, cu Jace, am spus și m-am simțit ciudat doar spunându-i numele. Dar, de ce m-ați așteptat?
-Ai uitat? Ziua ta e vineri. Trebuie să cumpărăm multe lucruri.
Nu se poate. Singurul lucru pe care voiam să îl fac era să dorm și să uit de tot dezastrul ăsta. Acum trebuie să merg la cumpărături? Genial.
-Păi, să mergem, am spus.
Am ajuns la centrul comercial în mai puțin de cinci minute. Am intrat în primul magazin și Nicolle era puțin emoționată.
Acum puțin timp am auzit-o pe Nicolle zicându-i tatei că eu sunt ca fiica ei pe care nu a avut-o niciodată. Asta m-a făcut fericită. Dar Nicolle niciodată nu o va înlocui pe mama. Nicio femeie în lume nu ar putea-o face.
Ziua asta a trecut atât de lent. Este imposibil. Am început să vedem rochii una câte una. Scurte, lungi, frumoase, provocatoare. Au fost prea multe.
-Deci, ieși cu Jace? m-a întrebat Nicolle.
-Nu, și nici nu vreau să vorbesc de el.
-S-a întâmplat ceva? m-a întrebat cu trei rochii în mână.
Le-am luat și am intrat să le probez.
-M-a sărutat. Mi-a zis ca ar trebui să mă bucur de moment, să îl uit pe Lucas pentru un moment și să mă las dusă de val.
I-am povestit atât de ușor. Adevărul e că mă bucurau sfaturile lui Nicolle.
Știu că nu o puteam vedea, dar îmi imaginam ce față a făcut. Nicolle este destul de înțelegătoare, știu de ce o iubește tata atât de mult.
-Doar că nu mi se pare corect ca în timp ce lui Lucas îi merge bine, eu doar să plâng pentru ce am avut o dată. Și eu vreau să mă distrez, am spus.
-De ce ești atât de sigură ca el te-a uitat?
Nu vreau să îmi fac speranțe.
-A fost cu fete, inclusiv cu proasta de Melody. De mai mult de o luna nu l-am vazut, niciun apel, niciun mesaj. E mai mult decât evident că m-a uitat.
Am ieșit cu toate trei rochiile în mână. Prima nu mi-a placut, a doua e frumoasă, dar îmi stă oribil, a treia nu îmi vine.
-Savannah, cred că după tot ce i-ai zis, nu poți aștepta să te sune sau să îți trimită mesaje. L-ai învinovățit, i-ai zis că nu vrei nimic cu el și că totul a fost o greșeală. Cum crezi că s-a simțit? Nu poți continua să îl învinovățești. Dacă totul este așa, este din vina ta, nu a lui. De ce trebuie să te caute el? Dacă vrei să îl recuperezi, caută-l tu. Cere-i scuze. Dar nu aștepta să facă totul numai Lucas.
-Deja e prea tarziu, Nicolle, deja m-a uitat.
Am oftat.
Am luat o eșarfă roz și i-am arătat-o.
-Pot să mă sufoc cu asta? am spus și ea a râs.
După ce am petrecut ore întregi în căutarea unei rochii, am găsit în cele din urmă una.
Era o rochie neagră lungă, care, după spusele lui Nicolle, îmi evidențiază curbele.
Mi-am lăsat spatele expus și de la talie în sus, țineam un mic nod în jurul gâtului. E o rochie elegantă și în același timp sexy. Potrivit lui Nicolle, aceasta era combinația perfectă și exact ceea ce aveam nevoie.
-Crezi că Lucas îmi va ura la mulți ani? am întrebat-o pe Nicolle când am ajuns acasă.
-Nu știu, cred că da, a zis și m-a făcut să zâmbesc.
~*~
Era joi seara și eu muream de emoții.
O parte din mine voia ca Lucas să mă sune, doar pentru a mă felicita, în cel mai sec mod posibil (m-aș mulțumi). Cealaltă parte ar vrea să vină la petrecerea mea și să mă sărute ca niciodată.
O altă parte îl ura și nu voia să îl vadă. Dacă îl vede, capul meu este facut un dezastru.
I-am sărutat pe tata și pe Nicolle de noaptea bună, apoi m-am dus în camera mea.
Ryan încă nu mi-a vorbit. A trecut atât de mult și încă nu mi-a vorbit. Am renunțat deja, mi-am pierdut fratele și trebuie să accept asta.
M-am dus la baie și mi-am spălat fața, apoi m-am spălat pe dinți și m-am dus să dorm.
Între așternuturile mele am început să-mi amintesc toți anii când mama a venit în camera mea exact la 12 noaptea, cu un tort de ciocolată și spunând la mulți ani.
Apoi, rămânea să doarmă cu mine. O lacrimă mi-a scăpat când mi-am amintit asta, dar am zâmbit. Cumva o simțeam aproape.
-Îmi este foarte dor de tine, am șoptit.
După ce a murit, a fost oribil. Nu era nimeni care să-mi aducă o prăjitură cu ciocolată. Golul a crescut odată cu trecerea anilor.
Mi-am închis ochii și câteva minute mai tarziu am adormit.
-Sav... am simțit că cineva îmi scutură brațul. Nu voiam să mă trezesc.
-Nu, am mârâit.
-Sav, trezește-te.
A continuat să îmi scuture brațul.
-Cinci minute, am implorat.
Mi-am deschis ochii și am privit pe fereastră. Încă era noapte. M-am întors să văd cine e și am simțit inima cum îmi bătea cu putere.
Ryan era în genunchi, cu un tort de ciocolată, zâmbindu-mi.
-La mulți ani, fetițo, a zis în timp ce a lăsat tortul.
Mi-am acoperit gura și am simțit lacrimile curgându-mi.
L-am îmbrățișat cum niciodată nu am făcut-o. M-am ascuns la pieptul lui și nu mi-am putut abține lacrimile. El s-a depărtat de mine și mi-a șters lacrimile.
-Vreau să mă ierți, frumoaso. Vreau să mă ierți pentru toate dățile când te-am tratat rău, pentru că am zis lucruri care nu erau adevărate, pentru toate dățile când te-am lăsat singură, cand doar aveai nevoie să te ascult. Îmi pare extrem de rău, a zis îmbrățișându-mă din nou.
-Nu ai idee cât ți-am dus dorul, Ryan. Am crezut că mi-am pierdut fratele pentru totdea...
-Nu, Savannah. Niciodată să nu spui asta. Niciodată nu mă vei pierde, Savannah. Ești fata pe care o iubesc cel mai mult. Te iubesc cu toată forța mea, a zis și mi-a dat un sărut pe frunte.
-Și eu, Ryan.
Amândoi eram în patul meu mâncând tortul care era puțin ars.
-La naiba, nu sunt în stare nici să fac un tort, a zis și eu am scos un hohot.
-E cel mai bun tort pe care l-am mâncat din simplul fapt că l-ai facut tu, am zis și el a râs.
-Eh, Savannah. Uneori ești atât de obraznică, a spus mâncând ultima felie de tort și încep să râd.
-Scuze? Sunt fata pe care o iubești cu toata forța ta, am zis batjocoritor.
-Bine, asta nu e o minciună, a spus și a lăsat farfuria pe noptieră. Vino aici, fetițo.
El se îndreaptă spre mine cu brațele deschise, în timp ce se întindea pe patul meu.
M-am retras la pieptul său și el m-a îmbrățișat.
-Se simte bine să stăm așa, fără să ne certăm, am zis și el a aprobat.
-Da, știu. Nu știu cum m-ai putut ierta. Doamne, sunt un prost.
-Uită totul, da? Ce contează este că acum suntem bine.
-Ești cea mai bună fată din lume, știai?
-Știu, am zis batjocoritor.
-Sav, îți pot cere ceva?
-Tot ce vrei.
-Vreau să îmi povestești tot ce s-a întâmplat cu Lucas. Totul, a zis și mi-am simțit inima accelerând.
Ryan mă asculta. Ryan voia să știe totul.
Sper doar că în timp ce îi povestesc să nu aibă atacurile lui impulsive. Suntem foarte bine acum, nu vreau să se îndepărteze din nou.
-Totul a început cu un 16 aprilie. Doamne, niciodată nu voi uita. Plângeam cam tare și Lucas a venit, i-am zis că nu ești și mi-a zis că nu te caută pe tine, că mă caută pe mine. S-a apropiat de mine și m-a sărutat. Ăsta a fost primul meu sărut. Acum mulți ani, dar nu voi uita niciodată.
-16 aprilie? Este ziua lui Keaton. La naiba, îmi amintesc perfect. Eram toți în casa lui și Lucas a spus că are chestii de făcut. A plecat fără să ne zică nimic și ziua următoare era destul de fericit. Am decis să nu îl întrebăm, știam deja că nu ne va zice nimic.
Am simțit un nod în gât, Lucas plănuia să vină să mă sărute.
-Continuă.
-Știi că după câteva zile mama..., am zis și Ryan a început să îmi mângâie brațul.
-M-am îndepărtat de el, cum m-am îndepărtat de toți. Dar mereu am continuat să îl plac. După multe probleme, pentru că, crede-mă, au fost multe probleme, eu și Lucas am trecut peste tot și mi-a cerut să fiu iubita lui.
-Tu nu îl cunoști pe Lucas, Sav. Nu știi toate problemele pe care le are și de ce e capabil să facă. În plus, el nu e un băiat de relații.
-Ba îl cunosc, Ryan. Îi știu toate problemele și tot trecutul lui. Lucas a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat, mereu a fost atent cu mine, și mă făcea să mă simt cea mai fericită fată din lume.
-Cum adica știi toate problemele lui?
-Da, Ryan. Aveam încredere unul în altul. I-am cunoscut mama, voia să o cunosc. I-am și vazut tatăl o dată.
-Te-a dus la mama lui? Asta e posibil? Lucas nu duce niciodată fete mamei lui. E imposibil.
-Păi, pe mine m-a dus.
Ryan a oftat.
-Pariu că te-a dus în fundul standurilor școlii și te-a sărutat acolo. Am luat mereu diferite fete acolo în fiecare săptămână, apoi le-am convins să facă sex cu noi. Am făcut-o mereu.
- Pai, nu.
Nu m-a dus niciodată în fundul standurilor.
-Nici măcar camera de zi care este întotdeauna goală? Când standurile erau pline, le-am dus acolo.
-Nu. Niciodată.
-Nu te-a dus în acel apartament pe care l-am cumpărat amândoi când am vrut să petrecem timp singuri cu fetele? Spun, fără o surioară de 16 ani care să se plângă de zgomot.
-Ai cumpărat un apartament doar pentru asta? Și nu. Nu m-a dus niciodată acolo.
-Bine, s-a plictisit brusc de asta. Dar sunt sigur că Lucas nu s-a schimbat. Știu că a facut imposibilul ca să facă sex cu tine, așa că ar trebui să-mi mulțumești pentru asta, mi-am dat seama înainte să te folosească.
- Nu cred, Ryan. Îmi amintesc perfect că am fost în suficiente momente -nu știu ce cuvânt corect să folosesc cu Ryan- Știi la ce mă refer. Când urma să mergem mai departe, s-a oprit. Pentru că știa că nu sunt pregătită.
-Rahat... zice și își trece mâinile prin păr.
-Nu ar fi trebuit să-l judeci și cu atât mai puțin să-l rănesti așa.
-Daca m-ai mințit a fost pentru ceva, nu? Știai că Lucas nu era un băiat bun.
-Da, te-am mințit. Dar a fost pentru că ești un impulsiv care nu ne-ar fi ascultat și ne-ar fi supărat. Și fix asta s-a întâmplat.
Ryan a rămas tăcut.
-Dar nu mai contează. Băiatul ăsta m-a uitat deja, nu ai de ce să îți faci griji.
-Sav, tu încă îl iubești? a întrebat și am privit pe fereastră.
-Mai mult ca niciodată.
------------------------------------
Ryan
Eram mai mult decat surprins. Nu aveam nicio idee de toate astea.
Lui Lucas nu îi plăcea de Savannah, Lucas o iubea.
Și eram mai mult decât sigur că încă o iubește.
Am îmbrățișat-o pe Savannah care a adormit.
Am început să îmi amintesc toate dățile când am făcut-o să plângă, când am tratat-o rău și am lăsat-o complet singură.
Eram obosit să fiu mereu cel care ruineaza totul, să fiu nesimțit, impulsiv, să nu simt nimic.
Voi face ceva pentru ea pentru prima dată. Ceva care să nu o supere, ceva care să o facă chiar fericită.
Nu mi-am imaginat tot răul pe care i l-am făcut. Am îmbrățișat-o mai tare și am început să îi mângâi capul.
I-am sărutat fruntea și în final am adormit.
~*~
Nicolle și tata au lăsat baloane prin toată casa, inclusiv în camera lui Savannah în timp ce dormea.
Tatăl meu i-a lăsat un ursuleț destul de mare și Nicolle o prăjitură cu un 17 mare.
Savannah încă dormea ca un bebeluș.
Era o cutie mică pe care au lasat-o amândoi râzând.
-De ce ai cutia asta? am întrebat curios.
-Cheile mașinii ei, a spus și am deschis gura de uimire.
-Ce? I-ați cumpărat o mașină?
-Da, dar nu o va folosi decat în compania noastră până va fi expertă în condus.
Asta sper. Savannah este un dezastru cu mașinile, de asta nu o las să o atingă pe a mea.
Mi-am petrecut toată noaptea gândindu-mă la ea, la Lucas și la ce voiam să fac. Dacă mi-am recuperat sora, singurul lucru pe care mai trebuie să îl fac este să îmi recuperez prietenul.
Așa că fără să mă gândesc, mi-am scos telefonul și i-am scris un mesaj lui Lucas.
"Sper să te văd la petrecerea surorii mele azi. Știu că nimic nu ar face-o mai fericită."
Am trimis mesajul și am zâmbit. Se simte bine pentru prima dată să fac un lucru bun.
Dacă nu îl voi vedea azi la petrecere, îi rup curul.
Soneria a început să sune și m-am apropiat de ușă.
Danielle și iubita mea frumoasă erau la ușă cu cadourile lor.
-Mișcă-te Ryan, trebuie să îmi văd fata preferată, a zis împingându-mă și urcând scările fugind.
Am scos un hohot și mi-am îmbrățișat iubita.
-Ăsta e pentru sora mea? am spus arătând spre cadoul pe care îl are în mână.
-Dap.
-Și pentru mine ce ai?
-Multe săruturi, a zis dându-mi unul pe buze.
------------------------------------
Savannah
M-am trezit destul de fericită. Camera mea era plină de baloane și cadouri.
-La mulți ani, prințesă, a zis tata îmbrățișându-mă. Te iubesc mult. Și să știi că sunt fericit că mi-ai dat o șansă.
-Și eu te iubesc tata. Mulțumesc!
-La mulți ani, prețioaso! Nu îți imaginezi câtă iubire îți port, a zis Nicolle îmbrățișându-mă. E interzis să devii astăzi deprimată, a spus șoptindu-mi în ureche și râzand.
Ușa se deschide și Danielle aleargă spre mine, aruncându-mă la pământ.
-La multi ani! Te iubesc, Savannah Williams. Nu ești cea mai bună prietenă a mea, ești sora mea.
-Danielle, mă sufoci, spun cu puterea mică pe care o am.
-Oh, scuze, a zis ridicându-se și dându-mi mâna.
-Unde e rochia ta? Vreau să o văd. Nu vreau să arăți drăguț azi, scumpo, vreau să arăți a naibii de sexy și provocatoare, spune și eu și Nicolle râdeam în hohote.
-Nu, de niciun fel. Nu vreau ca toți băieții să înnebunească dup fata mea, a zis tata.
Lindsay a intrat în cameră cu Ryan.
-Sav, la mulți ani! a zis îmbrățișându-mă și dându-mi cadoul.
-Mulțumesc, cumnato, am zis și Ryan a râs.
Am mers toți în salon pentru a deschide cadourile.
Mă simțeam bine azi. Și aveam sentimentul că toată ziua va fi așa. I-am ascultat sfatul lui Nicolle, fără deprimări azi.
Nu o să-l las pe băiatul acela să se joace cu dispoziția mea. O să zâmbesc astăzi.
-Și acum, ultimul cadou, a zis tata dându-mi o cutie mică.
Am deschis cu grijă și am văzut o cheie.
O cheie...
O mașină!
Danielle și eu am țipat și am ieșit pe ușă urlând, mașina era afară și amândouă am țipat mult mai tare.
-Haide să încercăm chestia asta, a zis prietena mea și amândouă ne-am urcat.
-Așteptați, a spus tata țipând. Mașina are reguli. Savannah, închide-o acum și vino aici.
-E ziua ta. Să mergem! a zis Danielle și eu am zâmbit.
Am întors mașina și am ieșit cât de repede am putut.
Am auzit țipetele tatei și eu și Danielle nu mai puteam de la atâta râs. .
Da, va fi o zi bună.
~*~
Eram toate fetele pregătindu-ne în camera mea.
Nicolle mi-a făcut o coafură care îmi strânge tot părul, astfel încât spatele meu să poată fi văzut cu rochia. M-a machiat și mi-a împrumutat accesoriile ei care se potriveau cu rochia.
M-am privit în oglindă și am zâmbit. Nu sunt una dintre acele fete care se uită în oglindă și sunt întotdeauna satisfăcute, dar azi a fost diferit, astăzi am fost mai mult decât mulțumită.
-La naiba, Savannah, a spus Danielle. Orice băiat ar dori să-ți smulgă rochia.
Nicolle, Lindsay și cu mine am petrecut minute bune râzand de comentariul său.
-Ești perfectă. Ăsta e cuvantul... perfectă, a zis Lindsay și i-am mulțumit.
-Totul mulțumită ție, Nicolle. Serios, mulțumesc, i-am zis îmbrățișând-o și fără să văd, știam că zâmbește.
-Haide să vedem părerile bărbaților din casa asta, a zis luându-mă de mână și ducându-mă afară.
Am coborât scările și acolo era tata, pe canapea. M-a privit și nu știa ce să zică.
M-a privit de sus până jos și tot nu știa ce să zică.
M-am apropiat de el și l-am îmbrățișat.
-Fata mea nu mai este o fetiță, a zis îmbrățișându-mă. Ești perfectă.
M-am îndepărtat de el pentru a merge în camera fratelui meu.
-Chiar dacă... așteaptă! Nu are cam multa piele dezgolită? Nicolle! a țipat tata.
-Îmi pare rău, rochia e deja cumpărată și îi stă foarte bine, a zis în timp ce toate patru am urcat fugind înainte ca tata să mai zică ceva.
Am deschis ușa fratelui meu.
-Cum crezi că arată sora ta? am întrebat și el a rămas stană de piatra.
-Bine... daca nu ai fi sora mea... nu vrei sa știi.
Am scos un râset și l-am îmbrățișat.
-Mulțumesc, presupun.
-Ești frumoasă, fetițo. Al dracului de frumoasă.
-Bine, gata, după, fata asta pe care o am lângă mine va deveni geloasă, a zis Danielle arătând spre Lindsay.
Toți am râs.
Eu, Ryan, Lindsay și Danielle ne-am urcat în mașina mea, după ce ne-am luat la revedere și am mers la petrecere.
Ryan conducea. Era ca și cum nu mă lăsau să conduc. Doamne, eu chiar conduc bine.
Ryan a oprit mașina și am văzut un loc plin de oameni.
-De ce te-ai oprit? Hai să mergem la petrecerea mea.
-Asta e petrecerea ta.
Ce? Imposibil. Erau multe persoane încercând să intre și altele erau pur si simplu afară vorbind.
E imposibil să fie asta petrecerea mea.
-Cine sunt toti ăștia?
-Doar cativa prieteni, spune fratele meu și am intrat la petrecere.
Multe persoane s-au apropiat și mi-au zis la mulți ani. Multe persoane pe care nu le cunosc.
Îl voi omorî pe Ryan.
Era aproape imposibil să merg printre aceste persoane. Dar toți au fost drăguți cu mine, deci nu o să mă plâng.
-Savannah, a țipat Danielle în urechea mea.
-Ce s-a întâmplat?
-Acela nu e prietenul lui Lucas? Da, este. Crezi că Lucas este aici? Doamne, Savannah.
Inima mea a început să bată cu putere.
-Unde este?
-Acolo.
Mă întorc unde arată și îi văd pe Tyler, Keaton și John cu niste băuturi vorbind.
-A-asta e trupa lui Lucas.... am zis și Danielle a început să sară.
-Savannah, ce cauți aici? Pentru Dumnezeu, caută-l.
M-am îndepărtat de prietena mea și picioarele îmi tremurau în timp ce mergeam pe acolo.
În drumul meu s-a băgat Erick.
-La mulți ani, a țipat și am început să râd.
-Mulțumesc, am zis și m-am îndepărtat.
Trebuie să îl văd. Nu mă interesează dacă asta se va ruina, am nevoie să îl văd.
-Așteaptă, unde mergi?
-L-Lucas. Cred că Lucas este aici.
Erick a făcut o față de dezgust.
-Orice s-ar întâmpla nu vreau să te văd plângând. Ai înțeles?
-Am înțeles, am zâmbit.
Mi-am continuat drumul și John m-a văzut și s-a apropiat de mine.
-La mulți ani, a zis și m-a îmbrățișat, apoi și băieții au făcut la fel.
Sunt atât de emoționată. Lucas poate apărea în orice moment și o parte din mine vrea să îi vadă reacția.
Va fi fericit? Mă va privi cu ura? Mă va săruta?
Nu știu. Dar dacă vine, este pentru ceva.
-O petrecere foarte mare, a zis Michael și eu am zâmbit.
-Totul datorită fratelui meu, eh. Nu cunosc majoritatea oamenilor care sunt aici.
Băieții au început să râdă.
Mă uit la Tyler și dă din cap. Știe ce vreau să spun. El știe ce cer și mor să știu.
-Nu... el nu este aici, a zis și am coborât capul.
-Oh, eu... am zis și m-a întrerupt.
-Arăi incredibil, a zis și am încercat să zâmbesc.
-Bine, vă las baieți. Îmi voi căuta prietena.
Am mers printre lume dezamăgită. Voiam ca Lucas să vină și să îmi ureze la mulți ani. Ce o fi. Doar aveam nevoie să știu de el.
În depărtare am văzut-o pe Danielle cu Erick, și langa ei erau Lindsay și Ryan.
Nu voiam să îi amăgesc cu prostiile mele. Azi nu.
M-am îndepărtat și am văzut un baiat cu o băutură.
-Dă-mi băutura ta, o iau ca pe un cadou.
I-am luat băutura din mănă și am luat o gura. Era vodka. Am înghițit și i-am înnapoiat-o. Simțeam cum lichidul îmi ardea gâtul.
-Mulțumesc, am zis și m-am îndepărtat.
Azi mă voi distra, cu sau fără el.
Am văzut un băiat destul de atractiv, nu știu cine e, probabil un prieten de a lui Ryan.
-Dansează cu mine, i-am zis băiatului și el a zâmbit.
-Desigur că da, prețioaso, a zis prinzându-mă de talie și apropiindu-mă de el.
Am dansat cu mulți băieți. Cam mulți, ca să fiu sinceră.
Dansam cu un băiat destul de amuzant, spune că a studiat cu fratele meu, dar nu-mi amintesc. A fost o melodie rapidă.
Unii au venit la mine să-mi spună că petrecerea e minunată. Îi datorez totul lui Ryan, îi voi mulțumi.
-Îmi permiți? a zis Jace apropiindu-se de noi.
Genial. Nu am mai vorbit cu el după ce s-a întâmplat. La școală l-am evitat și nu i-am răspuns la apeluri sau mesaje.
Băiatul a apropbat și Jace m-a prins de talie, apropiindu-mă de el.
-La mulți ani, fetiță nu-sunt-disponibila.
Nu eram sigură pe ce ar trebui să zic, așa că am scos un hohot la comentariul lui.
-Mulțumesc.
-Nu știi cât de mult îți duc dorul, chiar dacă tu îi duci dorul altcuiva, a zis privindu-mi buzele.
-Jace... asta nu se poate întâmpla, ești prietenul meu și te iubesc. Dar ești doar asta, un prieten.
El m-a apropiat mai mult de el și i-am simțit mâna pe spatele meu.
-Nu ai idee de cât de frumos arăți în rochia asta.
-Mulțumesc.
Mă simțeam incomodă. Aveam nevoie să ies un moment pentru a lua o gură de aer.
S-a apropiat de mine încat i-am simțit respriația pe gât și apoi m-a sărutat acolo.
-Nu, Jace, nu.
Eram supărată. E ca și cum nu ar asculta nimic din ce zic.
-Șhh.
Și-a pus mâinile pe spatele meu gol din nou, apoi le-a coborât pe talie și apoi le-a mișcat de parcă voia să le coboare încă puțin.
-Nu cred că vrei să știi ce se poate întămpla dacă îți cobori mâinile încă un pic.
Când i-am auzit vocea, am simțit o grămadă de lucruri pe care nu le puteam descrie.
M-am întors și atunci am privit brusc în sus și i-am întâlnit ochii strălucitori.
Ochii albaștri care m-au făcut întotdeauna să simt atâtea lucruri.
-Acum, mă lași un moment cu ea? a zis Lucas și Jace a plecat.
Ochii lui i-au căutat pe ai mei, îmi ținea privirea cu o intensitate care mă făcea să nu mai pot respira. Purta o cămașă albă, pantaloni negri și, desigur, jacheta din piele.
Și-a adus aroma cu el. Un miros plăcut de mentă și țigară. Arăta atât de bine.
-La mulți ani, Savannah.
Auch.
Cât durea să mă strige pe numele meu. Înainte era mereu o "micuțo" acompaniată de un sărut.
Dar nu se putea să vină și să mă strige așa. Și cu atât mai puțin să mă sărute.
Mi-am amintit cuvintele lui Nicolle: "Dacă totul e așa, e din vina ta, nu a lui. De ce trebuie să te caute el? Dacă vrei să îl recuperezi, caută-l tu. Cere-i scuze. Dar nu aștepta să facă totul Lucas"
"Nu aștepta să facă totul Lucas..."
Dacă trebuie să fac ceva în noaptea asta, o voi face. Dar trebuie să-i arăt că nu vreau să se termine asta, că tot ce am spus nu am simțit.
-M-mulțumesc.
-Cum mai ești? a întrebat.
Rău. Destul de rău fără tine.
-Bine, tu?
-Bine, a zis zâmbind.
Și el nu minte, clar.
-Frumoasă petrecere, Williams. Și toate astea miros a Ryan.
A râs și pentru Dumnezeu, zâmbetul său...
"Sărută-mă, sărută-mă, sărută-mă" țipa mintea mea.
-Păi nu greșești -m-am gândit la fratele meu și m-am speriat instant- Cred că nu e o idee buna să fii aici. -Oh, ba da, mă încântă că ești aici- Ryan te poate vedea și....
-Mereu preocupată pentru Ryan, nu? Asta îmi aduce destule amintiri, dar liniștește-te, el mi-a cerut să vin.
Ce? Ryan i-a cerut lui Lucas să vină?
-Ryan...?
El mi-a tăiat fraza.
-Da, a zis că ai fi fericită să fiu aici.
Obrajii mei ardeau. Nu pot să cred că Ryan a făcut asta, trebuie să vorbesc cu el.
-Este adevărat? a întrebat și m-a scos din gândurile mele.
Da. Sunt fericită că ești aici. Dar aș fi și mai fericită dacă mă săruți.
-Presupun, am zis și am coborât privirea.
-Cred că trebuie să las întrebările incomode. Ești suficient de înroșită.
Genial.
Lucas s-a întors și a început să privească lumea care dansa, până ce și-a găsit prietenii.
Nu, nu, nu. Nu pleca, te rog.
-Atunci, vorbim după? a întrebat și am simțit că nu îmi pot mișca picioarele.
Rămâi cu mine toata noaptea, te rog. Vorbim despre ce vrei, dar nu pleca.
L-am văzut îndepărtându-se.
Nu aștepta ca totul să facă Lucas.
Nu aștepta ca totul să facă Lucas.
Nu aștepta ca totul să facă Lucas.
-Lucas, am țipat.
Nu sunt foarte sigură de ce voi face. Dar de ce sunt sigură este că vreau să fiu cu el noaptea asta. Nu vreau să plece. Vreau să îl simt aproape.
El s-a apropiat și mi-am simțit respirația agitată.
-Putem ieși de aici? l-am rugat.
Nici nu știu cum am reușit să scot cuvintele astea.
El mi-a zâmbit. Știe că vrea să fiu cu el. Știe că am nevoie de el.
-Să ieșim de la petreceri mereu a fost lucrul nostru, a zis batjocoritor. Ești sigură că vrei să pleci de la petrecerea ta?
-Mai mult decât sigură. Nu cunosc mai mult de 80% din lumea de aici.
-Și pe mine mă cunoști suficient. Acum, ești sigură că vrei să pleci cu mine?
Știam că nu era bine, știam că nu trebuia, știam că trebuia să rămân, știam că nu trebuia să fiu cu el, dar corpului meu nu îi păsa de niciun rahat.
-Sigură.
Am ieșit din club și am mers la mașina lui. Mașina pe care am bufnit-o.
Mii de amintiri mi-au trecut prin cap.
Ne-am urcat și eram emoționată, nu știam ce să zic. Nu știam în ce loc mă va duce. Singurul lucru pe care îl știam era că vreau să fiu cu el.
-Și unde vrei să mergem?
Rahat.
Haide, Lucas. Tu mereu știi unde să mergem. Nu mă întreba. Nu știu, doar vreau să fiu cu tine.
L-am privit încercând să par calma, dar nu am reușit.
-Savannah, nu cred că e o idee bună. Să nu ne mai facem rău, a zis și a privit clubul.
-Nu. Rău ar fi să cobor acum, să mă duc la petrecere și să mă îndepărtez de tine.
Începeam să fiu sinceră și asta mă speria.
-Atunci, vrei să fii cu mine?
M-a privit fix.
Mereu, Lucas. Mereu vreau să fiu cu tine.
-D-da, am zis și m-am simțit ca o fată micuță.
El a zâmbit și a întors mașina ducându-ne într-un loc. Nu mă interesa ce loc. Voiam doar să fiu cu el.
~*~
Casa lui.
Nu era rău.
Sau bine, da.
Să fiu singură cu el, în casa lui, era rău. Pentru mine, da. Cu dorința de a plânge la pieptul său, să îi spun că îl iubesc și să nu se îndepărteze niciodată de mine, era rău.
Am urcat în camera lui și ne-am așezat pe pat.
Lucas era atât de calm și asta mă frustra.
Niciunul din noi nu a zis nimic.
Din vina mea suntem așa. I-am zis că totul a fost o greșeală și l-am făcut să plece de lângă mine.
"Nu aștepta ca totul sa facă Lucas.". Mi-am repetat în cap de mai multe ori.
Așa voi face.
-Și cum a fost în California? am întrebat.
Genial, Savannah. Ăsta e singurul lucru pe care îl poți zice?
-Foarte bine, a zis.
Am rămas tăcută. Era atât de dezinteresat. Îl simt departe, foarte departe. Chiar și acum, când suntem aproape.
-Ți-am zis că arăți bine în rochia asta? a întrebat și mi-am simțit inima accelerând.
Am zâmbit ca o proastă.
-Mulțumesc, Lucas, i-am zis privindu-l fix și m-am apropiat să îi dau un sărut pe obraz, dar el a rămas tăcut și s-a ridicat.
Și asta era fix ce nu voiam, să mă simt respinsă.
M-am simțit ca o fată micuță și proastă, rușinoasă, cu frica de nu a plânge.
Este ca și cum tot ce a simțit Lucas o dată, a dispărut. A fost o idee rea să îl rog să mă ia de la petrecere pentru a sta doar cu el.
A fost o idee rea să fiu cu el.
A fost o idee rea să mă îndrăgostesc de el.
-Știi, am zis cu vocea încordată. E mai bine să mă duci la petrecere.
Nu voiam să plâng, dar era inevitabil. El era fericit să mă vadă așa, rugându-mă de el, după tot ce s-a întâmplat. Eram sigură că așa era.
-Ți-am zis că nu e o idee bună, a zis sec.
Nu mai are sentimente? Ce i s-a întâmplat lui Lucas al meu? Unde era? Pentru că ăsta nu îmi plăcea.
-Arată-mi, Lucas! am țipat. Arată-mi cum să fiu ca tine. Arată-mi cum să uit persoanele atât de rapid și să nu simt nimic.
M-am apropiat de el și am început să îl lovesc în piept.
-Ești un prost și mi-aș dori să nu fi apărut niciodată în viața mea. Te urăsc!
Au fost câteva secunde în care mi-am descărcat durerea pe pieptul său. El m-a ghemuit la pieptul său și m-a ascultat plângând ca o fetiță.
Uram să fiu așa. Uram să fiu mereu fata slabă. Uram să îmi pierd toată demnitatea.
M-am apropiat lent și l-am privit. Nu îi puteam citi expresia feței. Nu știu ce simte. Nu știu ce vrea.
-Ce? Nu vei zice nimic? am întrebat. El a rămas tăcut și privea pământul. Scoate-mă de aici, ar trebui să fiu la petrecerea mea, nu cu un imbecil...
-E suficient, a zis tăindu-mi fraza.
Mi s-a scufundat inima și am simțit că mi se deschidea o gaură în piept.
-Știi? Faptul că m-ai părăsit când ai aflat de problema mea, pur și simplu arată că nu meriți un băiat ca mine. Că ai meritat și că ai dorit ceva mult mai bun.
S-a apropiat încet de mine.
-Mi-ai spus tot ce ai simțit, Savannah. Aveai dreptate despre toate, știi? Pentru că da, sunt un laș. Sunt un laș al naibii. Nu știam cum să fac lucrurile bine și am pierdut fata pe care o iubesc cel mai mult din lume. Și este în regulă așa, pentru că meriți ceva mai bun. Mult mai bun. Toate lucrurile pe care le-am făcut au fost o greșeală, pentru că tu și cu mine suntem o greșeală, ceva care nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Doar îndepărtează-te și lasă-mă să plec.
I-am repetat cuvintele în cap căutând ce să spun. Cea care a greșit am fost eu, îndepărtându-mă când i-am aflat secretul. Și el m-a mințit pentru că știa că nu voi accepta și îl voi lăsa.
Cel care merită ceva mai bun e el.
-Nu mă interesează dacă merit ceva mai bun sau mai rău, Lucas. Te iubesc pe tine. Nici nu mă interesează dacă comit greșeli fiind cu tine.
-Îmi știi toate secretele, Savannah. Îmi cunoști toate problemele. Cunoști cea mai rea parte a mea. Intrebarea este: vrei să continui aici, cu mine?
Au început să cadă lacrimi din ochii lui.
-Mereu, Lucas.
-Nu vreau să regreți asta.
-Nu voi regreta, am spus sigură, cu lacrimi in ochi.
-Nu ai idee de cât de dor mi-a fost de tine, a susurat în urechea mea. Și nici nu știi cât te doresc.
Buzele lui au coborât pe gâtul meu și a început să îmi lase săruturi acolo.
-Și eu ți-am dus dorul mult. În toate zilele m-am întrebat ce faci, daca te gândești la mine.
-Mereu m-am gândit la tine.
-La fel ca mine.
-Te doresc, Savannah. Te vreau doar pentru mine.
Buzele lui s-au mișcat cu frică peste ale mele, de parcă ar fi așteptat ca eu să-l îndepărtez de mine, dar aveam atât de multă nevoie de buzele lui, încât păreau să fie ale mele. Mi-am pus mâinile in jurul gâtulului lui și m-am aplecat mult mai aproape de el. Trebuie să-l simt aproape de mine, am nevoie de el. În scurt timp, buzele lui au devenit înfometate, la fel ca ale mele.
Atunci mi-am amintit acel 16 aprilie, ziua când m-a sărutat pentru prima dată. Unde nu știam multe lucruri unul despre altul, unde nu îl iubeam așa mult cum îl iubesc acum.
Îl doresc, îl doresc așa de mult
M-a luat de talie și m-a ridicat în brațele lui. Mi-am împletit picioarele în talia lui.
Ne-am despărțit două secunde din acel sărut cald și am căzut în patul lui. Am scăpat cu totul de sub control și disperat am luat capătul cameșei și am scos-o repede.
I-am gemut în gură și i-a venit un bâlbâit din buze. Da, am nevoie de el grozav. L-am mângâiat pe spate în timp ce mi-a sărutat gâtul, bucurându-mă de atingerea lui și de sărutările lui.
-Savannah, a spus, ridicandu-și capul. L-am privit fix.
-Te iubesc.
Am zambit. Lucas mi-a spus că mă iubește. Mi-am înfipt buzele în ale lui, mascându-i buza de jos.
Gurile noastre se conectară în timp ce mâinile lui se plimbau în jurul taliei mele. Mă apropie de el, despărțindu-și buzele și sugându-mi limba. Gemu când emoțiile puternice îmi trec și mă posedă, ștergând durerea internă. Am început să-mi plimb degetele pe pieptul lui și, fără să ne rupem sărutul, am început să-i desfac pantalonii. El m-a ajutat să îi îndepărtez.
Apoi a început să se joace cu nodul rochiei mele și am înteles ce va face, mi-am ridicat brațele. Eram semi-goală înaintea privirii lui.
Mi-a mângâiat întregul abdomen plat, făcându-l să-mi lingă pieptul într-un mod foarte plăcut, apoi a coborât făcându-mi tot corpul să tremure. Când s-a întors și a dat peste sutien, m-a privit și am dat din cap. Lucas s-a uitat la mine.
-Ești sigură de asta? a întrebat.
-Niciodată nu am fost mai sigură în viața mea, am zis și el a zâmbit.
-Tremuri, micuțo.
Mă simțeam completă când mă striga așa.
-Te iubesc, Lucas, am încredere în tine.
Și era adevărat. Mă simțeam sigură și protejată.
Și-a pus mâinile pe talia mea și și-a coborât mâinile de picioarele mele scoțând ultima haină pe care mi-o lăsasem.
-Nu știi cât de mult mi-am dorit asta.
M-am topit la sunetul vocii lui adânci.
-Ș-și eu.
Ochii lui s-au lărgit, mari și strălucitori, iar el mi-a mușcat buza inferioară.
Lucas a sărutat fiecare centimetru de piele cu buzele lui senzuale. Apoi l-am scăpat de de boxeri și a scos un prezervativ.
El s-a întins pe mine și m-a sărutat cu pasiune, dorință, totul, în timp ce îmi înfășoară brațele împreună peste capul meu.
Nervii mei se amestecau cu așteptarea și simteam fiecare aspect al momentului. Rugozitatea pielii palmelor, moliciunea pieptului său când îl atinge pe al meu, umezeala limbii sale în gură, furnicături în tot corpul meu.
-Voi avea grija, micuțo, promit.
Cu o mișcare lentă, dar directă, m-a penetrat. Nu de tot, era prima mea dată.
Am țipat, mișcându-mi puțin picioarele când am simțit că Lucas era în interiorul meu cu o presiune puternică.
Virginitatea mea.
Spatele meu a format un arc perfect și ochii mei sticloși s-au străduit să se concentreze. Corpul meu tremura când îl țineam strâns înăuntru. Lucas s-a aplecat și m-a sărutat. M-am cutremurat.
-Te iubesc, micuțo. Doar relaxează-te, sunt aici.
Strângându-mi coapsele, le trase mai aproape de el în timp ce începea să mă pătrundă ritmic, mișcându-se în interior mai repede.
Mâna mea îl strânse cu disperare, cu cealaltă mi-am băgat unghiile în spatele lui. Mi-am apropiat buzele încercând să rețin gemetele, dar era absurd. Mi-a ridicat complet spatele trăgându-mă mai aproape de el. Fără să pot evita acest lucru, am continuat să gem necontrolat în timp ce îi pronunțam numele.
-Lucas...
Lucas m-a sărutat atât de înverșunat încât abia puteam să respir. Mi-a lăsat gura și și-a dus limba pe bărbie până la gât.
În timp ce tremurarea orgasmului și-a făcut simțită prezența, l-am mușcat pe umăr.
Eram a lui. Chiar acum era numai a lui. Lucas s-a înfundat în mine, savurând fiecare ultimă picătură de plăcere.
Lucas s-a aplecat lângă mine și și-a așezat capul pe pieptul meu ca un băiețel. Am închis ochii lăsându-mi mâinile să se joace cu părul lui. Singurul lucru care s-a auzit a fost respirația grea a amândurora.
-Inima ta bate foarte repede, a zis el.
M-am tot gândit la ce s-a întâmplat. Mi-am dăruit virginitatea lui Lucas și mi-a plăcut ideea.
Mă gândeam că nu voi avea niciodată suficientă încredere pentru a fi dezbrăcată în fața unui băiat. Vreau ca Lucas să fie primul și ultimul. Nu îl vreau decât el. Dar nu a fost prima oară pentru el și am fost îngrozită că nu sunt cea mai bună. Că mă judecă sau ceva de genul.
-Știu că nu e prima dată când o faci, dar...
-Știam că vei zice asta. Știam că mori neștiind dacă mi-a plăcut sau nu. Mi-a plăcut mult, micuțo. Și nici nu ai habar cât de fericit sunt, a zâmbit.
Mă cunoștea atât de bine.
-Poate că nu e prima mea dată, dar micuțo, e prima dată când o fac cu cineva pe care iubesc și înseamnă ceva pentru mine.